de Nicolae Radu

 

Voi, gânduri năvălitoare și barbare,

Care ați invadat pădurile copilăriei mele

Și m-ați izgonit din Paradis,

Ce-aveți cu visele mele?

M-ați deportat în Infernul oamenilor,

Unde prietenii te duc în cârciumă,

Ca să-ți arate cum te cinstesc,

Și cât sunt ei de cinstiți.

Dușmanii te trag tot în cârciumă.

Ca să te tragă de limbă,

Și să te necinstească.

Cei cărora le-ai putut face

Vreun bine,

Sau n-ai putut,

Te duc tot la cârciumă.

Eu n-am fost însă niciodată un bețiv,

Și după ce plec de la cârciumă

Mă întreb de unde vin?!

Și nu-mi rămâne niciodată timp

Să mă întreb încotro merg,

Pentru că mă trezesc

Într-o nouă cârciumă.

 

București, 1967. Bron, 1997.

 

 

 

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest