Când vor dispare gândul și cuvântul,

Când iubirea, un foc prea mare,

Se va stinge ca o lumânare,

Când va birui întunericul, nefericit în singurătate,

Când ignoranții nu vor mai ucide adevărul,

Când nefericirea nu va mai avea sens,

Așteptarea va fi inutilă, minciuna nefolositoare,

Binele o himeră, ca și răul deopotrivă,

Când egalitatea dintre infinit și nimic va fi perfectă,

Atunci, Mărite Doamne, Te rog,

Să rostești ultimul epilog:

„Să plângă materia pământească,

Fiindcă s-a străduit să se nască”.

 

Nicolae Radu, Garian (Libia), 12 mai 1977.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest