de Nicolae Radu

Ascult vocea miraculoasă ce-mi dictează amintirile Cerbului Acteon, aflat în Dealul Bolindţului, şi încerc s-o reconciliez cu adevărul istoric şi cu instanţa credibilităţii. Opresc înregistrarea conştient de virtualitatea, îndreptăţită a unor posibile reacţii de reproş privitoare la umanizarea excesivă a cuvântării Cerbului.

Dacă precizările pregătitoare, din capitolul începător, n-au fost  deajuns argumentate sau au fost uitate, voi reveni cu unele explicaţii suplimentare. Autorul, discipol, adept, şi scrib nu face decât să înregistreze o poveste dictată, născută dintr-o idee a înţeleptului pădurar- filozof, Neica  Gheorghe Bălăşoiu., bun cunoscător al secretelor pădurii şi al lumii ce dăinuie din continuitatea sufletelor.

Insetat de învăţătură l-am întrebat pe profesor :

-Ce legătură mai au sufletele cu pământul, cu Oltul, cu Pădurea, cu Timpul, cu Ziua, cu Noaptea, pot ele să formeze familii, sate, popoare.

-Nepoate, îmi pui întrebări grele, dacă aş şti să răspund n-aş mai fi aici, lângă tine, aş fi acolo unde nu se pun întrebări, pentru că totul este cunoscut. Dar e bine că pui întrebări, şi eu mă întreb, câteodată găsesc răspuns, altădată nu, voi încerca să răspund la unele întrebări ale tale, însă nu trebuie să crezi că răspunsurile mele sunt singurele adevărate, numai cu răspunsurile găsite de tine, înţelese, vei putea să afli povestea sufletelor, cu o condiţie, să pui în întrebare şi în răspuns o parte din fiinţa ta.

-Din fiinţa mea, am mormăit încurcat, de unde aflu ce este fiinţa mea şi ce legătură are cu sufletele.

-Nici la această întrebare nu ştiu să-ţi răspund cu mare precizie, cum vrei tu, dar hai să încercăm împreună să aflăm, atât cât puterile noastre ne vor ajuta. Mulţi, înaintea noastră, şi-au pus întrebări despre fiinţă, despre viaţă despre suflet, unii au dat şi răspunsuri, câteodată greu de pătruns, înţelese numai de cunoscători, de iniţiaţi. Am să plec de la o vorbă, auzită la Popa Gheorghe, vecinu’ meu,  citită în Carte : ’’Cel ce vrea să-şi salveze viaţa, o va pierde’’. Viaţa se poate pierde. Viaţa, nu sufletul. Viaţa nu este a noastră, ne e dată nouă pentru un timp, dacă vrem să o salvăm, să o păstrăm, o pierdem, pentru că nu viaţa este rostul Creatorului, ci sufletul. Lui Adam i s-a dat viaţă veşnică, dar a pierdut-o, pentru că a vrut s-o salveze prin păcat. I-a rămas doar sufletul, să ispăşească păcatul, care s-a transmis din tată în fiu. Unii greşesc când  cred că viaţa este tot una cu fiinţa, fiinţa este tot ce există, toate câte sunt au o fiinţă a lor, în fiinţă se face legătura între viaţă şi suflet, fiinţa vie transmite sufletul mai departe, îl desăvârşeşte sau  profanează, fiinţa nevie îl păstrează şi îl dăruieşte unei alte fiinţe vii, aleasă după meritul sau nemernicia celui ce a avut mai înainte sufletul. Intruparea sufletului în animal nu e înjosire, ci şansă de salvare, de ispşire, câteodată de îmbogăţire, am văzut animale mai bune decât oamenii. Cu timpul sufletele bune se despart de cele rele, se înalţă din ce în ce mai sus, la lumină, pe când cele rele coboară spre întuneric, pentru că cei ce le-au purtat au ales întunericul. Ai să mă întrebi de ce i-a ales Dumnezeu pe oameni să ducă suflete în iad. Făcându-l după chipul şi asemănare Lui, Dumnezeu a dat omului libertatea să aleagă, numai omul are această libertate, pentru că numai el poate să înţeleagă ce este binele şi ce este răul. Ai să mă întrebi de ce a lăsat răul, am să-ţi răspund că binele nu s-ar vedea dacă n-ar fi comparat cu răul şi ai să înţelegi înţelepciunea Domnului. M-ai întrebat dacă sufletele trăiesc împreună, Dumnezeu i-a dat omului viaţă şi suflet, omul îşi trăieşte viaţa în familie, într-un sat şi într-o ţară, sufletul lui rămâne însă totdeauna singur, nu te-ai simţit câteodată singur între oameni mulţi ?

-Oamenii se plâng de singurătate.

-Singurătatea este dar, nu pedeapsă, când este singur omul nu este uitat, abandonat ci lăsat să chibzuiască, să creeze şi să costruiască, să înţeleagă că există. Cei ce spun şi cred că singurătatea este o stare de tihnă şi repaus greşesc, în sufletul fiecărui om se duce o luptă nectuţătoare între îngeri şi diavoli, se luptă pentru sufletul lui, în această luptă se decide soarta sufletului. In afară de viaţa şi moartea  fiinţelor vii mai există şi viaţa veşnică şi moartea definitivă, pe care numai sufletul le cunoaşte. Pe pământ nu există nici viaţă veşnică nici moarte permanentă, ci o mişcare continuă a fiinţei purtătoare de suflete. Pentru suflet l-a făcut Dumnezeu pe om,

-Pădurea are suflet ? Poiana Bolindeţului are suflet ?

-Pădurile, râurile, poienele, casele, au suflete mari, ale tuturor vieţuitoarelor care au trăit şi trăiesc în ele, dar numai oamenii pot să ducă suflete în rai sau în iad. Sufletul nu se poate măsura sau număra, el este o putere de la Dumnezeu, care sporeşte sau se risipeşte după binele sau răul cu care se încarcă, oamenii nu pot să măsoare suflete numai Dumnezeu ştie măsura sufletelor

-Dacă sufletul este scopul lui Dumnezeu, ce este corpul omului ? Când mă gândesc la om văd corpul, trupul lui.

-Dumnezeu a costruit, pentru găzduirea sufletului, o casă minunată, a făcut-o special pentru suflet, a pus în ea tot ce este folositor în viaţa omului. Dacă te priveşti într-o oglindă, şi dincolo de oglindă, în judecată şi în imaginaţie, vei vedea că nimic din ce are trupul tău nu este fără rost, la nimic nu poţi să renunţi fără să fii mai sărac. Trupul omului este o minune dumnezeiască, fiecare trup este altfel decât celelalte, aşa cum şi casele oamenilor, deşi au, toate, ziduri, uşi, ferestre, acoperiş, nu seamănă una cu alta. Omul pune în casa lui ce are mai frumos, ce crede că i se potriveşte, la fel să facă şi cu trupul, cel ce nu îngrijeşte casa şi trupul este căzut în faţa lui Dumnezeu. In casa lui, în trupul omului, sufletul este cu atât mai înălţat, mai bun mai aproape de cerul sfinţilor, cu cât trupul este mai curat, mai îngrijit, mai sănătos. Iată de ce, nepoate, avem datoria sfântă să îngrijim trupul, să-l ţinem curat, să-l ferim de boli, să nu-l supunem abuzurilor, să-l respectăm şi să-l iubim. Trupul este altarul sufletului, locul de unde acesta se înalţă la cer. Obligaţia de a îmbrăca frumos trupul omului pentru înmormântare este prinosul de recunoştinţă adus sufletului la plecarea din locuinţa vremelnică, pe pământ.

-Unii spun că se fac păcate cu trupul.

-O casă poate să nu fie totdeauna curată, să fie loc unde se fac şi păcate, ce vină are casa ? Vinovaţi sunt cei ce o murdăresc şi păcătuiesc în ea. Dar văd că ne cam depărtăm de locul de unde am plecat, e mai bine să ne oprim, să nu ne rătăcim, despre păcatele oamenilor şi despre felul cum murdăresc ele trupul, casa şi locurile unde se petrec, ai să înveţi de la alţii şi din cărţi.

-De unde ştii dumneata, Neică Gheorghe, toate cele ce mi-ai spus, unde le-ai învăţat, de la cine ?

-De la vietăţile pădurii, şi ele au suflet, de la pădure, de la oameni, dar cel mai mult am învăţat de la mine, ştii, nepoate, înainte nu erau şcoli şi cărţi şi oamenii ştiau multe lucruri, poate mai multe decât cei de azi, pentru că viaţa era mai grea, de unde crezi că le-au învăţat ? De la cine au învăţat cei ce au scris primele cărţi ?

N-am ştiut să răspund. După un timp am schimbat vorba.

- Popa spune altceva, la biserică, spune că o să învieze toţi oamenii, pentru Judecată, nu spune că sufletele  trec de la o fiinţă la alta.

-Popa spune ce este scris în Carte, e bine să asculţi ce spune. L-am întrebat odată dacă a găsit în  Sfânta Scriptură toată înţelepciunea lui Dumnezeu şi mi-a spus că sunt multe lucruri nescrise în Carte. L-am întrebat unde stau sufletele până la Judecată şi nu mi-a răspuns. Şi eu şi tu vrem să înţelegem mai mult, cu mintea noastră, dată de Dumnezeu, dacă o să greşim o să ne întoarcă El pe calea cea bună, dar dacă nu greşim, e bine să spunem.

 

Va urma…

Sursa foto: wikimedia.org

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

One Thought on “TUFANU’ TRĂZNIT – 6 – Coliba din poiana mătușii (1)

  1. Pingback: Tufanu’ trăznit - Cuprins | MemoriiDeMedic.ro

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest