de Nicolae Radu

 

Știi, am crezut că sunt bătrân,

Că anii care-mi mai rămân

Vor aduna în părul sur

Tot mai puțin păcat impur.

Știi, m-am crezut un înțelept,

Senin, cu ochi ce privesc drept.

Când m-am oprit să te admir,

Cu trupul tău de trandafir,

Mi-am zis că nu-i nici un păcat

Să mângâi spinul ce-a înțepat.

Ți-am dat lumină și căldură,

Și vers ți-am dat din inimă și gură,

Și rod ți-am dat din cel mai bun,

Cât am putut și eu să-adun.

Simțeam că dragostea târzie,

În trupul tău de floare-nvie.

Vedeam cum crești din spuma mării,

Din focul sacru al întrupării.

Visam trăind, trăiam visând,

Cu tine-n vis, cu tine-n gând.

Când m-am trezit ca din păcat,

Ca dintr-o noapte de sabat,

Am constatat că dragostea-mi fu vană,

Că am udat și am iubit o buruiană.

 

1978. St. Vallier, 6 mai 1998

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest