de Nicolae Radu

 

Sunt păcătos, Doamne, știu,

Deși sunt propriul tău fiu.

Tu, în bunătatea Ta mare,

Mi-ai dat chip și asemănare,

Mi-ai dat un rai pe pământ,

Aș fi putut să fiu sfânt.

Eu sunt cel care a păcătuit,

Gustând din fructul oprit

Tu m-ai avertizat, mi-ai zis,

Că este singurul interzis.

De-atunci, de la primul păcat,

Pentru care am fost alungat,

Tot caut, mă caut și caut,

Și nu știu încă ce caut,

Pentru că nu știu, Doamne ferește,

Ce am avut și ce îmi lipsește.

Iartă-mă, Doamne, te rog omenește,

Sufletul de păcat mântuiește.

Îți dau înapoi trupul murdar,

Un dar dăruit în zadar.

Păcatul este de trup legat,

Ia-mi trupul și scap de păcat.

La suflete poate mai ai

Un loc pentru mine în rai.

Aș vrea să mă înfrupt sau să gust și eu

Din somnul sfințit de Orfeu,

Să dorm fără gânduri ostile

O mie de ani și de zile,

Și-atunci, după liniște multă,

Să mă faci un Adam ce Te-ascultă,

Să-mi dai în primire grădina,

Să fereci pomul și fructul cu vina.

Atunci, poate atunci, Mărite Stăpân,

În rai și eu o să pot să rămân…

 

1968. Bourg-en-Bresse. 2001.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest