de Nicolae Radu

 

Amestecate, combinate şi recombinate.

Genele, directe şi cele refulate,

Se supun regulilor aritmetice,

Străbunica ştiințelor genetice.

Cred că la ultima adunare

S-a strecurat şi prima eroare,

Probabil un blestem de demult,

Rătăcit într-un ungher ocult;

Tot ce spun gestul şi cuvântul

Vizează direct amănuntul.

Cu o stupidă inocență,

Nimeresc direct la esenţă.

Şi stânca, lovită cu dalta de fier,

Ridică, durută, un strigăt spre cer,

Cheamă munții să se opuie,

Refuză statut de statuie.

Mândria, tardivă, sublimă,

Rămâne o stare intimă.

Loviții, de mine, în altă mândrie,

Lovesc, în mine, cu întreită tărie.

Ca stânca, ridic strigare spre cer,

Nu-s încă statuie, iertare vă cer…

 

1960-1970

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest