Motto: „Mi-e sete de repaus…”

 

De-aș fi ce-am fost la început și nu mai sunt

Aș cere ca să-mi dați întâi mormânt.

Să m-așezați într-un cavou de gheață,

Jur-împrejur să-mi construiți o largă piață.

Să dorm acolo singur, secole de-a rândul,

Să-l desființez pe Cronos, ignorându-l.

De ce m-ați pus să lupt într-un război pierdut?

Un univers întreg contra unui pumn de lut?

De ce mi-ați pus un lanț de molecule, zece;

Blestem să-nfrunt fără succes a doua lege?

Știați că lupta-i inegală și că nici-o moleculă,

Nu va putea nicicând să facă ordine destulă.

Știați că Ordinea va fi mereu învinsă,

Că Haosul e prima și cea din urmă formă,

Că lupta-i o himeră stupidă și diformă.

De-aș fi ce-am fost la început și nu mai sunt,

V-aș cere ca să-mi dați întâi mormânt…

 

Bron, 10 decembrie 1998.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest