Motto: „Mi-e sete de repaus…”
De-aș fi ce-am fost la început și nu mai sunt
Aș cere ca să-mi dați întâi mormânt.
Să m-așezați într-un cavou de gheață,
Jur-împrejur să-mi construiți o largă piață.
Să dorm acolo singur, secole de-a rândul,
Să-l desființez pe Cronos, ignorându-l.
De ce m-ați pus să lupt într-un război pierdut?
Un univers întreg contra unui pumn de lut?
De ce mi-ați pus un lanț de molecule, zece;
Blestem să-nfrunt fără succes a doua lege?
Știați că lupta-i inegală și că nici-o moleculă,
Nu va putea nicicând să facă ordine destulă.
Știați că Ordinea va fi mereu învinsă,
Că Haosul e prima și cea din urmă formă,
Că lupta-i o himeră stupidă și diformă.
De-aș fi ce-am fost la început și nu mai sunt,
V-aș cere ca să-mi dați întâi mormânt…
Bron, 10 decembrie 1998.
Comentarii recente