Aș vrea să dau vorbă

Duhului cel mai pur

Imaterial și matur.

Adâncul negândirii aș vrea să-i supun,

Să-l înțeleg numai eu,

Să stau de vorbă cu Dumnezeu.

Să-l întreb într-un limbaj numai de noi înțeles,

Dacă este pe lume vreun sens?!

De ce vorbesc oamenii limbi străine?!

Și de ce înțeleg cum le vine mai bine?!

Minciuna și crima de unde ne vine?

Dacă poate să ajungă în rai chiar oricine?!

De ce pe pământ unii se nasc cu noroc?!

De ce unii mor de ger și aiții de foc?!

Duhule, tu dintre toți cel mai pur,

Când lumea-ai făcut, erai copil sau matur?

Cu lutul de lucru te-ai jucat genial

Ne-ai finit sau ne-ai făcut parțial?

La timpul din urmă te-ai gândit vreodat’

Când lutului gând și simțire i-ai dat?

Când te-ai făcut pe tine, așa desăvârșit.

De ce n-ai uitat să te faci infinit?

De ce pe Adam și pe-ai lui i-ai mințit?

Știai, cum să nu, că ai făcut un smintit.

Pe tine, Duhule, dintre toți cel mai pur,

Încep să te cred un sperjur.

De-aceea te rog, te oblig, te conjur,

Fă-te ca mine de os dur,

Renunță la forță, renunță la bici,

Trăiește și tu ca mine pe aici.

Fă-te carne ce doare, fă-te nervi ce plesnesc,

Fă-te boală, fă-te moarte, fă-te chip omenesc,

Și-aș vrea după aceea să știu de-o să-ți placă,

Din lut să mai faci o lume în joacă.

 

București, 7 octombrie 1978. Bron, 27 decembrie 1997.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest