de Nicolae Radu

 

Dis-de-dimineață se scoală strămoșii

Ca să vândă brânză, pește, icre, roșii…

Fratele e frate,

Brânza, jumătate.

Totu-i de vânzare cu litra, cu chila,

De atâta calcul mă cuprinde sila.

Liniștea mă învăluie. Le zic: „Pace vouă!

Nu aduni văzduh cu picături de rouă.

Frunza, floarea, mărul, rodul ce dă planta,

Asta-i lumea noastră, și nu știu o alta.”

Dimineața-s trist, că trebuie să curm

Visul cu podgorii, cu umbră de ulm.

Mai târziu, durut de trădare multă,

Repede înfrânt de orice insultă.

De-abia refăcut

Dintr-un upercut,

Mă lovește iarăși,

Fostul meu prieten, fostul meu tovarăș.

Masa ce-mi întinde, vinul ce mi-l toarnă,

Nu e cina sfântă, nu e vinul roș.

Unde spăl păcatul unui vechi strămoș.

E ispita dulce, e otrava scursă,

E descântec, vrajă, este oaia tunsă.

Nu mai cred în nimeni, am rămas iar singur.

Unde este hrana bine pregătită,

Unde, unde este fosta mea iubită?

Unde e căldura spiritului tandru,

Unde e mireasma florilor de leandru?

Până unde întindeți

Ștreangul, că mă strângeți?

Cât mai vreți să curgă sânge fără vină?

Jertfa este moarte, jertfa este crimă.

Cereți-mi cuvântul cel mai înțelept

Lăsați-mă viu, lăsați-mă drept.

N-am ascuns nimic din ce mi-a fost dat,

N-am știut că viața este un păcat.

Stingeți focul viu care m-a vrăjit,

Dați-mi, numai dați-mi ceea ce-am iubit.

 

1980. St. Vallier, 9 mai 1998.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest