Omul de lângă mine e un mort încă viu

L-am cunoscut aseară târziu.

M-a măsurat din cap până-n picioare,

Și, neconvins, mi-a spus ce-l doare.

A venit la spital să se opereze,

Nu știe cum trebuie să procedeze.

De dormit doarme și fără pilule;

A pierdut și nopți, a pierdut destule.

M-a întrebat dacă nu se poate și altfel,

Cumva fără nimic între mine și el.

Am reprimat cu greu omeneasca ranchiună:

E dreptul lui să caute o ieșire mai bună.

Nu știi niciodată ce poate aduce

Necunoscutul ivit la răscruce.

Îl întreb despre boli petrecute și rude.

Răspunde de parcă nici nu m-aude.

Da, a avut și pojar, și gălbinare,

Și-o scurgere când s-a făcut mai mare.

Un unchi a suferit de tristețe:

A murit de accident și de bătrânețe.

Fața-i e brună, fără expresie.

Statuie sculptată în gresie.

„Ce legătură poate să fie

Între ce-a fost și anestezie?!”

Ne privim ca doi străini, întrebându-ne fiecare:

El: „De ce rău sau bine este ăsta în stare?

Are într-adevăr atâta putere?!

Îi dau, de nevoie, îi dau cât îmi cere.”

Eu: „Gândurile lui, bune sau rele,

Sunt acum în mâinile mele.

El a strâns pentru alții avere,

A mințit și-a făcut abuz de putere,

A hulit, a înșelat și-a furat.

De ce să-l scap tocmai eu de păcat?

Știu ce gândești, sărmane mizer,

Pedeapsa va fi că nimic n-o să-ți cer.”

Și pornim, fiecare în sensuri inverse,

Ducând cu noi interese perverse…

 

St. Vallier, mai 1998.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest