de Nicolae Radu

În blogul anterior am pătruns pe un teren accidentat, rezervat, așa cum mi se atrage atenţia, numai unor meseriași pricepuţi și temerari. Este vorba despre politică. Un cititor-prieten m-a interpelat a doua zi cu întrebarea : “care este legătura între frică și politică?” Aparent binevoitoare, întrebarea prietenului m-a avertizat că sunt în apropierea unei primejdii, motiv de documentare și circumspecţie.

Cu mărturisită frică mă apropii de cuvântul politică. În ciuda unor confruntări politice aspre la care am fost martor n-am reușit să-i dibuiesc secretele  ascunse după vorbe, scrise sau vorbite. Cu acest handicap, recunoscut, mă voi limita numai la câteva mărunţișuri despre ce mi-a rămas în memorie în legătură cu politica.

Se spune că la footbal și la politică se pricepe toată lumea, dar pe teren apar numai meseriașii, ceea ce înseamnă că politica este, ca și footbalul, o meserie.

Ce este politica ? Prima reacţie în faţa unei întrebări este căutarea definiţiilor pentru termenii cu care a fost formulată întrebarea. Din punct de vedere etimologic politica vine din limba greacă și are sensul de “ceea ce privește cetatea și pe cetăţean”. În DEX am găsit o definiţie neutră : “politica este știinţa și practica de guvernare a unui stat” În memorie am găsit o altă definiţie, învăţată pe când buchiseam cărţile recomandate de dascălii marxiști : “Politica este un ansamblu de măsuri și mijloace prin care se preia și se păstrează puterea, prin instaurareadictaturii proletariatului Nu lipsesc, dintre măsuri și mijloace, minciuna, violenţa și crima”. Definiţia a fost completată de mine prin includerea experienţei personale.

Platon a fost primul mare filozof care, în dialogul Republica, a definit obiectivele politicii, considerată de el ca activitate fundamentala în cetate. El apără teza după care cei mai buni trebuie să guverneze : “unora li se cuvine să comande și altora să se supună” Dar, atenţie, “politicianul să fie cel ce cunoaște ce este bine, să înţeleagă ce sunt valorile, puterea ce se acordă politicianului este o datorie, o sarcină și nu posibilitatea de a-și satisface interesele”. Înţeleg din cele de mai sus că politica se învaţă, ca orice meserie și că  funcţia politicianului este o funcţie ideală si nu una de gestiune administrativă.

Din concepţia platoniciană rezultă câteva consecinţe importante : prima este aceea că politicianul este un specialist, un meseriaș pregătit în prealabil, și a doua că alegerea democratică nu poate fi aplicată în cazul politicienilor, așa cum nu poate fi aplicată în nici-o meserie. Nu-l alegi democratic pe cizmar, pe chirurg sau pe specialistul astronaut. Alegerea democratică este, de altfel, iluzorie, politicianul cu putere de decizie este, de multe ori, un necunoscut pentru alegător, portretul electoral putând fi, și este ! falsificat fără ca alegătorul să-l poată verifica.

În continuare Platon se referă la multiple forme de exercitare a puterii și le analizează virtuţile și păcatele. În comuna primitivă, formă considerată valabilă de filozof, domnește o anarhie convivială, oamenii își satisfac trebuinţele naturale prin liber schimb într-o înţelegere mutuală, făra o putere coercitivă, deci fără nevoie de politicieni. Politicienii apar odată cu nevoile neesenţiale care împart oamenii în mulţumiţi cu ce au și râvnitori la mai mult.

Istoria nu l-a ascultat pe Platon, puterea în cetaţi, regate sau imperii a fost acaparată de pretendenţi, mai mult sau mai puţin îndreptăţiţi. Au ajuns stăpâni peste popoare mulţi bolnavi mintali, paranoici, cunoscuţi de specialiști ca persoane specializate în persuasiune insistentă, completată, la nevoie,  cu agresiune. Cum să nu-ţi fie frică de astfel de oameni ?

N-am avut niciodată veleităţi de politician, am fost un antipolitician în sensul de nepriceput, am mers cu turma de pioni electorali, înfricoșat să nu fiu identificat ca adversar de cel/cei ce își asumau responsabilităţi politice. Iată dragă prietene legătura dintre frică și politică, cel puţin în ceea ce mă privește.

Dar, ca eroul lui Molière, domnul Jourdain, care face proză fără să știe, cred că și eu fac politică, pentru că mă întreb : De ce nu l-au ascultat oamenii pe Platon ? Poate că era mai bine să facă politică numai oameni de meserie. Cum pot să facă legi cei ce n-au nici o pregătire în domeniul dreptului ?

Sursa foto: wikimedia.org

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest