de Nicolae Radu

 

Am două mâini, două picioare,

Câte o pereche din fiecare.

Zece degete pentru fiecare pereche.

Un deget pentru fiecare poruncă veche.

Din Constituția pământului, Decalogul,

Dictat pc munte de Moise Prorocul.

Capul, corpul, mâinile și picioarele,

Organele interne, oasele și oscioarele.

O mașină fiabilă, perfecțiune ignorantă,

Personală, cibernetică și autocomandată.

Eu, beneficiarul, nu am nici un merit;

Nimic din ce posed nu am construit.

Și pentru că nu am făcut personal nimic,

Fac tot ce pot ca să o stric.

De sus, din cutia cu păsări captive,

Trimit câte una să ducă misive.

Câteodată mai fac și mare risipă,

Pun câte două pe fiecare aripă.

Până într-o zi când am să golesc cutia

Și am să casez colivia.

Am să slobozesc păsările, gândurile

Peste toate mările și toate pământurile,

Și am să trăiesc până la obștescul sfârșit,

Din mila hazardului, fericit.

Pierdută va rămâne cheia întrebării:

Dacă-s făcătură sau rodu-întâmplării.

La ce folosește perfectul compus,

Când timpul prezent ni s-a dus.

 

1968. Bourg-en-Bresse, 2000.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest