de Nicolae Radu

Aici puteți citi capitolul 1capitolul 2capitolul 3capitolul 4capitolul 5capitolul 6capitolul 7 și capitolul 8 al romanului „Paradisul Mateilor”.

La Mateii era obiceiul să se facă o curte în jurul casei, aşa se pomenise din moşi în strămoşi, nu se întrebau cine a făcut prima curte şi de ce, obiceiul era obicei şi era respectat. Pentru că s-a adus vorba de obicei, o vorbă intrată în vorbă fără să fie întrebată ce înseamnă, ar fi bine să aflăm de la un Matei, ce este un obicei. Cum se întâmplă că tocmai vine unul spre noi, şi cum întâmplarea vine exact când ai nevoie de ea, să-l întrebăm pe dumnealui.

— Domnu’ Matei, noi nu ştim ce este un obicei, dacă ai vrea să ne spui te-am pune într-o carte.

— Un obicei? Cum, nu ştii ce este un obicei? Pauză de mirare şi gândire… Stii că nouă, aicila Mateii, nu ne place să ni se pună întrebări, n-avem nevoie de întrebări, ne interesează numai răspunsurile. Cât despre carte, aici avem numai o Carte, o are popa, cum o să mă pui dumneata în Cartea popii? Nici el nu poate, pentru că a fost scrisă de mult, n-a scris-o el, au scris-o alţii. în Cartea popii a fost pus un Matei, da’ nu era de-al nostru, era de alt neam. Auzi năzbâtie, ce să caut eu în Cartea popii?!

N-am ştiut să-i răspund la întrebare, am tăcut, a văzut că m-a încurcat şi i-a plăcut, pentru că tăcând, am adeverit ce spusese el mai înainte despre întrebări. După un timp, nu de gândire, de gustare a plăcerii, a continuat:

— Da’, pentru că întrebaşi, n-o să te las cu mâna întinsă, n-ar fi creştineşte. Te duc la popa, el le ştie pe toate. Uite-l, vine spre noi, întâmplarea ni l-a scos în cale la timp. Bună ziua părinte, tocmai veneam la Sfinţia ta, avem o întrebare şi nu ştim să răspundem.

— Întreabă taică, întreabă, că d-aia m-au trimis şi mi-au dat Har, să răspund la întrebări şi să împlinesc Tainele Domnului.

— Ce este, părinte, un obicei, aici la Mateii?

— Un obicei?! Uite, nu ştiu cum să spui, da’ ştiu cum este. Un obicei este atunci când faci şi tu ceva ce ai văzut că face altul. Te uiţi, vezi cum face şi faci şi tu la fel. Când se naşte, un copil se uită, vede ce fac ceilalţi şi face la fel ca ei. Adică face un obicei, nu e mare lucru să faci şi tu ce fac alţii.

— Eu ştiam că după ce se naşte, un copil, mă rog, un Matei mai mic, începe să sugă din ţâta mă-si. Pe cine vede el că suge ca să facă la fel, l-a întrebat Matei, pe popa.

— Eeee, chestia cu suptul e veche, copilul suge pentru că a învăţat el de la cineva, care a învăţat de la altcineva, nu se mai ştie cine a fost primul, a lămurit, convingător, popa. Şi pentru că i s-a părut că Matei e cam tare de cap a mai adăugat:

— Obiceiul suptului e vechi, poate cel mai vechi, copii se nasc cu obiceiul suptului, mai sunt şi alte obiceiuri cu care se nasc, nu ştiu de unde le învaţă, nu e treabă de popă să ştie cum au învăţat Mateii ce trebuie să facă, sunt alţii care se ocupă de astea, nu mă bag în treaba altora ; sunt obiceiuri şi obiceiuri de unde să le ştiu eu dacă nu sunt scrise în Carte, nu le-am găsit nicăieri, spun şi eu ce mă luminează Duhul Sfânt să spun. Duhul zice că Matei, ăl mic, face şi el ce vede că fac ceilalţi, fără să întrebe, de ce să întrebe când vede, când are răspunsul? Tot ce se vede a fost deja făcut de alţii, n-ai decât să te uiţi, să vezi şi să faci la fel, ăsta este obiceiul, adică ce m-ai întrebat la început, iată, ţi-am răspuns.

Mulţumit de răspuns, Matei s-a întors la neMateiul rătăcit în satul Mateilor.

—La Mateiinu se pun întrebări fără rost, nici nu se fac lucruri nefăcute de alţii înainte, ce nevoie are un Matei să facă ceva care n-a fost făcut mai înainte? Vezi, d-aia vine lumea aici la noi, vin oamenii şi pleacă mulţumiţi, spunând că ce au văzut aici, la noi, n-au mai văzut în altă parte.La Mateiitotul merge bine pentru că nu vine niciunul să schimbe obiceiurile, adică să facă ce n-a văzut că fac ăilalţi. De ce să schimbi obiceiurile vechi, când n-ai ce să pui în loc? Vrei să faci ceva nou? Foarte bine, te uiţi ce au făcut alţii înaintea ta şi faci şi tu. Nu e casa asta nouă?

— Ba este.

— Păi vezi, este ! Ce dacă samăna cu toate casele din Mateii, tot nouă rămâne. Acum ai înţeles ce este un obicei? Să faci o casă nouă la fel ca toţi Mateii. Şi nu numai casă. Toate să le faci cum le fac Mateii.

Aşa am aflat, de la sursa cea mai autorizată, ce este un obicei, la Mateii. Aş fi vrut să ştiu mai mult, dar n-am pus întrebări, începuse Matei să se supere. Poate că sunt unii care ştiu şi altceva, trebuie să mai fie ceva, însă n-am avut pe cine să întreb. Ce am aflat v-am spus şi dumneavoastră, ca să ştiţi, să nu vă mai întrebaţi de ce poveştile cu Mateii încep cu înţeleptele vorbe: Era obiceiulla Mateii…

Ziceam la început căla Mateiiera obiceiul să faci curte în jurul casei, un obicei vechi de când cu lumea, adică, mai bine zis, de când cu primul om, pentru că prima curte a făcut-o Adam, din frunze de smochin a făcut-o, după ce, îndemnat de şarpe, a muşcat din măr. A făcut-o de ruşine că era dezbrăcat şi de teamă să nu râvnească cineva la trupul Evei. A vrut să se ascundă, să nu-l vadă cumva Dumnezeu că e gol, dar când a văzut cât de mare este cerul, a renunţat, n-avea de unde să ia atâtea frunze, ca să acopere curtea şi de-aia a rămas curtea descoperită.

În Carte spune că Dumnezeu s-a prefăcut că nu-l vede şi l-a întrebat:

— Unde eşti Adame?

— Am auzit glasul tău şi mi-a fost ruşine, că sunt gol şi m-am ascuns.

— Cine ţi-a spus că eşti gol? Păcătosule, nu ţi-am spus să nu mănânci din măr?

Restul este cunoscut şi de copii. Nici Eva, nici şarpele, nici curtea, n-au mai salvat pe bietul Adam. A primit pedeapsa meritată, în loc de nemurire s-a ales cu capriciile Evei, cu şarpele, ascuns sub casă, el zice că este şarpele casei, şi cu o curte de care n-a mai avut nevoie.

Urmaşi ai lui Adam, Mateii, au făcut şi ei ce văzuseră că au făcut bătrânii, şi a rămas obiceiul să facă fiecare Matei o curte în jurul casei. Prea multe schimbări nu s-au făcut la curtea rămasă dela Adam, au pus ulucă de brad sau de stejar în loc de frunze de smochin, au pus oamenii ce aveau, de unde să ia atâtea frunze, n-au mai găsit nici smochini şi mai era şi vântul, trimis ca blestem, împreună cu frigul iarna, şi cu dogoarea vara. Ce să faci cu frunze pe vreme rea? Cu timpul, din obicei în obicei s-a ajuns la casele şi curţile de astăzi.

Curtea este loc de trecere, interval între înăuntru casei şi afara ei. Motivele pentru care o făcuse Adam s-au schimbat, curtea n-a mai păstrat toată folosinţa pentru care a fost făcută la început, însă a devenit un obicei, toţi Mateii au curtea lor.

Un trecător grăbit ar putea spune că nu mai este nevoie de curte, că în curte nu se pot petrece decât întâmplări lipsite de importanţă. Am aflat, de la un Matei, că nu este chiar aşa. Leneşii fac o curte mare, ca să piardă mai mult timp când trec prin ea, cei ce se grăbesc fac un cerdac, ies direct din casă în drum. Viaţa în-tr-o curte nu este o simplă plimbare, sunt scări de urcat sau de coborât, piedici de tot felul, gropi, obiecte uitate sau puse anume, uşi, porţi, închise cu zăvoare, lacăte cu chei potrivite, şi nu în ultimul rând, gardul, făcut anume să separe casa lui Matei de restul lumii. în curte nu eşti niciodată singur, se adună cu timpul tot felul de fiinţe şi lucruri, unele văzute altele nu, toţi cei ce trec prin curte lasă în urma lor duhuri. E plină curtea de duhuri, câteodată sunt atât de multe că se calcă pe bătături şi plâng de durere. Duhurile, bune şi rele, închise la terminarea gardului, împreună cu cele venite mai târziu îşi caută loc potrivit, se înghesuie, se ceartă şi se împacă, se pândesc pe la colţuri sau alte locuri de ascunziş, gata oricând să-l bage, sau să-l scoată, mai rar, pe Matei în, sau din, belea. Ochiul adormit al imaginaţiei este pregătit să vadă în curte amestecul de carne şi suflete fericite sau chinuite. O lume întreagă, cu toate bucuriile şi necazurile ei, poate să încapă într-o curte

Curtea este şi locul potrivit pentru visare şi confruntare. Un vis frumos nu poate fi trăit în casă, n-ar avea loc, Matei iese în curtea lui, unde, la fel ca în casă, păcatul nu mai este păcat, pentru că nu-l vede nimeni, şi unde, la nevoie, poate să ceară ajutor la vecinul sau vecina din curtea alăturată. Cu Cel de sus s-a împăcat de mult, a aflat de la popa că toate păcatele sunt iertate dacă plăteşti şi le mărturiseşti, o treabă uşoară, scapi fără pedeapsă, a fost răstignit Altul în locul tău.

Toate curţile au ca proprietar un Matei, o curte nelocuită e ca o carte fără cititor, diferenţa este mică, a în loc de u.

Când Matei nu e acasă duhurile curţii, ca şi personajele cărţii dorm, de ce s-ar obosi fără rost. Curtea este făcută de Matei, el ar trebui să-i ştie rostul, dacă nu-l ştie înseamnă că nu are, fără stăpân nici rostul n-are rost.

Asemănarea dintre curte şi carte nu este nici ea o întâmplare lipsită de rostul ei. Nu se mai ştie cine a scris prima carte, a fost fără îndoială, un urmaş al lui Adam, sigur un Nematei, pentru că dacă ar fi fost un Matei, ar fi rămas şi la Mateii obiceiul să se scrie cărţi. Spre norocul lor, Mateii au scăpat de obiceiul ăsta, greu şi plictisitor, o adevărată pacoste.

Răul obicei de a mâzgăli hârtia cu litere le-a rămas neMateilor, supăraţi pe Dumnezeu că nu le-a lăsat şi lor o bucată de Paradis, şi că a uitat să mai treacă pe la ei. Cei ce scriu cărţi o fac cu speranţa că Dumnezeu o să-şi aducă aminte de numele lor, scris pe coperţile cărţilor, lăsate mărturie de trecere, pe lungul drum de ispăşire a păcatelor. Cartea este un loc de popas, o privire înapoi, o povară a păcatului, o comoară lăsată urmaşilor, grăbiţii trec fără s-o vadă, invidioşii o acoperă cu ocări, numai păcătoşii o mai deschid, să-şi plângă soarta, să-şi steargă lacrimile cu literele cărţii.

 

Duhurile, strivite între garduri şi coperţi, se pândesc pe la colţuri, Mateii şi neMateii trec mai departe, nepăsători, liniştiţi, ignoranţi, fără să întrebe ce este dincolo de garduri şi coperte. Obiceiul ăsta s-a întins în toată ţara, şila Mateiişi în alte părţi.

 

Sursa foto: wikimedia.org, Nikolay Dubovskoy – Peisaj cu sat la munte, Paul Unbereit - Motiv aus der Wachau

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

4 Thoughts on “Paradisul Mateilor – 9. Obiceiul, Curtea şi cartea…

  1. Pingback: Paradisul Mateilor - 10. Zănatecu’ | MemoriiDeMedic.ro

  2. Pingback: Paradisul Mateilor - 12. Cromozomul 09 bis | MemoriiDeMedic.ro

  3. Pingback: Paradisul Mateilor - Epilog | MemoriiDeMedic.ro

  4. Pingback: Paradisul Mateilor - cuprins | MemoriiDeMedic.ro

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest