de Nicolae Radu

Aici puteți citi capitolul 1capitolul 2capitolul 3 și capitolul 4 al romanului „Paradisul Mateilor”.

La Mateii nu se întâmpla nimic, de când se ştie a fost la fel, s-au născut, au mâncat au băut, au îmbătrânit au murit şi iar  s-au născut, la ce le-ar fi trebuit mai mult? Ca să se întâmple ceva ar fi trebuit să vină un Matei cu o idee, da’ de unde să vină, şi la cine să vină, ideile vin mai întâi în cap, cineva ar trebui să le amestece cu creierul, să le stoarcă, să vadă ce iese şi de-abia după aceea să le dea drumul. De ce ar face un Matei atâta muncă pentru o idee, ce să facă el cu ideile, nici un Matei n-a cerut vre-o-dată o idee la prăvălie, nu se vând, aşa că nu sunt bune de nimic. Mai bine fără idei, fără să se întâmple nimic, şi, mai ales, fără să-l pună pe Matei la munci.

Odată, un Matei a trecut fără să ştie în alt sat şi a dat de belea, l-au pus ăia de acolo şef, au zis că el e bun să le fie şef, adică ăl mai mare între ei.

— Ai picat la ţanc, i-au spus, avem nevoie de tine, tu nu eşti ca ceilalţi de aici, eşti din Mateii.

— Da, eu sunt un Matei, ca toţi Mateii, nu mai sunt alţii ca noi. Ce trebuie să fac?

— Te punem şef.

— Şef? Şi ce face un şef?

— Stă pe un scaun mai mare şi asteaptă să vină oamenii la el, în audienţă. Il întreabă fiecare dacă este de acord cu cererea lui, şi el spune Da !, sau Nu !

— Da !, sau Nu !

— Da.

— Nu se poate şi Da şi Nu?

— Nu ! Da, sau Nu.

— Adică, ori Da, ori Nu.

— Vezi că ai înţeles: Da sau Nu, ori Da ori Nu. Nu ţi-e greu, nu-i aşa?

— Cum să-mi fie greu, la noi la Mateii toţi ştiu să spună Da şi Nu, adică ori Da ori Nu..

— Mare noroc am avut că ai venit.

— Noi venim totdeauna când e nevoie de noi. Aşa suntem noi, altfel ca ceilalţi. Da’, ce am eu la treaba asta?

— Ai cel mai mare salariu, nu se poate altfel, dacă tu le spui Da sau Nu la toţi.

— Îmi convine. Mă fac şef. Da’, de ce nu faceţi pe unul din ai voştrii?

— Nu vor, le este frică.

— Le este frică? mari fraieri, cum să-ţi fie frică să spui Da, sau Nu. Mie nu mi-e frică.

Auzind că nu-i e frică, n-a mai putut, bietul Matei să scape, l-au uns şef, au zis că şeful nu trebuie să fie specialist, i-au dat şi dispensă. E adevărat că mai târziu, când a văzut că toţi îl ascultau, că le era frică de el, i-a plăcut şi a început să facă pe şeful adevarat, să de ordine, să încurce treburile, să încaiere oamenii, adică tot ce a înţeles el că trebuie să facă un şef.

Cum stătea el pe un scaun mai mare decât celelalte şi vedea până departe, şi-a zis să facă ceva, să nu se mulţmească numai cu scaunul şi cu Da sau Nu, a început să dea ordine, a făcut schimbare, adică revoluţie, i-a pus la treabă, să dărâme case, erau vechi, dinainte de venirea lui, să întoarcă pământul pe dos, să scoată din pământ alt pământ, un pământ revoluţionar, progresist, ce revoluţie se face fără să schimbi ce a fost înainte? A văzut Matei că e uşor să dai ordine, să nu faci nimic, să pui pe alţii să facă. S-a dus vestea satului cu revoluţia, au vrut şi alte sate să-i urmeze exemplul, da’ s-au lovit de necazul că nu aveau şefi, niciunul dintre locuitorii satului nu ştia să fie şef. S-au dus la Mateii şi au întrebat:

— Nu mai aveţi un şef şi pentru noi?

— Şef? Păi la noi toţi sunt şefi, la noi se nasc numai şefi, e plin satu’ de şefi.

— Mare noroc am avut ! Am venit să ne vindeţi şi nouă un şef, plătim bine.

— Cum să plătiţi? La noi şefii nu se plătesc, se dau gratis, că şi asa avem prea mulţi şi n-au ce face.

Au luat un Matei de pe marginea şantului, acolo îi găseai pe toţi, da’ nu împreună, fiecare la locul lui, să nu se amestece, şi l-au dat la ăia care aveau nevoie. Au venit şi altii, din alte sate şi au luat sefi dela Mateii, ca să facă revoluţie.

Toate ar fi mers foarte bine, revoluţia, începută de Matei, nu-i aşa? , s-ar fi răspândit în toată ţara, erau destui Matei în sat ca s-o conducă, lumea ar fi început să se schimbe sub conducerea şefiilor de la Mateii. Numai că într-o zi, un şef, un Matei, dracu l-a pus, a avut o idee, a zis: ce ar fi să strâng toţi şefii şi să fac un schimb de experienţă.

Au venit toti, tot nu mai aveau ce să facă în satele unde erau şefi, şi erau curioşi să ştie ce este un schimb de experienţă, nu mai auziseră până atunci de asa ceva. N-au venitla Mateii, acolo erau prea mulţi şefi, toţi erau şefi, cum s-a spus când au venit să-i caute, s-au strâns la satul Mateiului cu ideea, aşa se face de obicei, cel cu ideea are partea leului. Le-a pregătit omul o sală, cu scaune, cu mese, cu feţe de masă, cu apă şi pahare, nu ştiuse ce trebuie să facă, dar se interesase. I-a spus unul să pună o masă în capul meselor, masa unde o să stea prezidium-ul, nu ştia ce e ăsta, l-a crezut pe cuvânt,la Mateiin-ajunsese încă minciuna. După ce s-au strâns toţi, s-au uitat unul la altul, nu ştiau cu ce să înceapă, însă nu era nici un necaz,la Mateiinimeni nu ştia, dinainte, ce să facă, afla la fata locului şi niciodată nu s-a întâmplat să nu găsească ceva de făcut. Asa a fost şi la adunarea şefilor, s-a sculat un şef şi a întrebat:

— Şi acum ce facem?

I-a răspuns un alt şef:

— Păi ce să facem, facem ce am făcut şi până acuma.

— Până acuma n-am făcut nimic.

— Dacă n-am făcut nimic, tot nimic n-o să facem.

— A zis că facem schimb de experienţă.

— Asta a zis, asta o să facem, arătăm că nu mai avem nimic de făcut, ce asta nu e schimb de experienţă?

— Este! Este! Au aprobat cu toţii.

— După ce au terminat schimbul de experienţă au pus o masă mare, adică au strâns toate mesele la un loc, în mijlocul sălii şi au început să comande fiecare ce-i dorea sufletul: mai întâi bere, apoi vin, că nu se putea bere după vin, ar fi fost un chin, pe când vinul după bere este o plăcere, asta se ştia de multla Mateii. Bereaşi vinul erau numai pretexte, ca să meargă fripturica şi brânzica, avusese omul grijă să fie de ajuns, aşa i se spusese şi se conformase, un schimb de experienţă e o treabă serioasă, se pregăteşte dinainte că altfel te pomeneşti că n-ai ce pune pe masă. S-a băut şi s-a mâncat ca la nuntă după care mai mulţi Matei s-au ridicat să ia cuvântul, toţi în acelaşi timp, că aveau oamenii să spună ceva. A fost greu să-i facă să vorbească pe rând, nu ştiau metoda asta, au învăţat-o pe loc, aşa cum au învăţat tot ce ştiau, şi mai ales ce nu ştiau, că tot una era. Până la sfârşit s-au înţeles, pentru că toţi voiau să spună acelaşi discurs: că ar bine să facă multe schimburi de experienţă, că sunt foarte interesante. Mateii prindeau repede vorbele, dacă nu-i puneai să gândească..

Revolutia a continuat, nu putea să se oprească un fenomen istoric inventat să ducă lumea înainte, pe culmile progresului, scopul îndepărtat al oamenilor şi, bineînţeles al Mateilor. A continuat şi pentru că n-avea nevoie de nimic, nu cerea eforturi de gândire, ideile veneau singure prin simpla rostogolire a istoriei.La Mateiiistoria nu se învăţa, se făcea singură şi era natural ca satul să devină model pentru celelalte sate unde oamenii se snopeau muncind ; când lucrurile merg de la sine, de ce să te omori împingând? Au fost şi unii împotrivă, aşa este totdeauna, că dacă n-ar fi şi câte unul împotrivă istoria ar merge prea iute şi s-ar temina prea repede. Ziceau potrivnicii că nu se poate merge mai departe fără să facă ceva, ce-or să mănânce dacă nu face câte unul mâncare? Mulţi Matei s-au îngrijorat, aveau şi ăia dreptate, o să moară de foame dacă nu e nimeni să le facă ceva de mâncare. Noroc cu popa, avea şi asta scris în Carte, i-a liniştit pe loc:

— Iată ce aspus Isus Hristos în Evanghelii: « Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca » (….) Priviţi la păsări, ele nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar, şi totuşi Dumnezeu le hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările ! (….) Să nu căutaţi ce veţi mânca şi ce veţi bea, nu vă frământaţi mintea ».

După ce au aflat ce scrie în Carte, Mateii n-au mai fost îngrijoraţi nici n-au mai fost supăraţi pe potrivnici, ce ei nu erau Matei, şi ca să fie pace, nu s-au împotrivit celor ce erau împotrivă, la ei nu ajunsese dialectica cea nouă, aia veche, dar întoarsă pe dos de un neamţ, unul Engels, au zis că viitorul vine şi fără dialectică.

S-a trăit bine în timpul revoluţiei, tot omul avea de lucru, se făcea că face şi el ceva şi lua de la vecin tot ce avea nevoie, că doar toate erau ale oamenilor, aşa spuneau şefii, adică cei ce nu făceau nimic, însă le ştiau pe toate.

Din când în când se mai supăra cerul, trimitea o ploaie, un fulger, un trăznet, scotea din amorţeală satul Mateilor, unii se ascundeau, alţii se mirau, nu înţelegeau ce legătură are cerul cu satul lor, noroc că sperietura nu ţinea mult, apărea din nou soarele şi puteau oamenii să se odihnească, obosiţi de atâta tevatură.

Într-o zi revoluţia s-a terminat, gata nu mai era revoluţie, toţi Mateii s-au bucurat, se săturaseră de revoluţie, şefii s-au întors în satul Mateilor, n-aveau ce să mai facă prin alte sate dacă nu mai era revoluţie. Cei ce îi angajaseră i-au trimis înapoila Mateii, le-au spus că tot ce e mult nu e bun, a fost destulă revoluţie, acum o să fie contra-revoluţie, adică toţi şefii vechi să plece şi o să vedem noi ce o să facem mai departe, oricum, mai mult decât aţi făcut voi, care n-aţi făcut nimic, aşa au zis, fără să spună ce au de gând să facă. Şi revoluţia şi contra-revoluţia sunt făcute de politicieni, nişte oameni care spun una şi bună: « Plecaţi voi, că n-aţi făcut nimic, să venim noi, că vom face la fel, dar mai bine ». Unul a spus că şi contrarevoluţia este tot un fel de revoluţie, nu l-a băgat nimeni în seamă, erau prea ocupaţi cu politica. Nu se ştie ce a ieşit din contra-revoluţia lor, toţi Mateii s-au întors în satul unde nu se întâmplă nimic, acolo toată lumea este fericită, oamenii se nasc, cresc, fac ce trebuie ca să aducă pe lume alţi Matei, apoi, multumiţi se întind pe o masă, cheamă popa şi după ce le cântă o liturghie sunt duşi la cimitir unde sunt îngropaţi. Ce poate fi mai frumos decât să te întâlneşti cu toţi Mateiii îngropaţi de popă acolo şi să aştepţi să vină Judecata. Toţi Mateii sunt siguri că o să meargă în rai, aşa le-a spus popa, ei nu au păcate, le-a ietat el pe toate, că doar de aia a fost plătit.

Mare minune a lăsat Isus Hristos pe pământ, în fiecare sat câte o biserică şi câte un popă, câteodată chiar doi.

 

Sursa foto: wikimedia.org, Robert Spencer – Sămânța Revoluției

Nu ratați următorul capitol, vinerea viitoare!

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest