de Nicolae Radu

Aici puteți citi capitolul 1 al romanului „Paradisul Mateilor”.

Paradisul Mateilor, uitat, neschimbat, nepierdut sau regăsit, e mereu acelaşi, fără început şi fără sfârşit, ca orice paradis. Popa, ăl nou, că nu puteau să stea fără popă după ce a plecat şi fiul negustorului, le-a spus că un păcătos bătrân, Adam, a furat un măr şi a fost alungat din paradis, şi că el, popa, se roagă pentru iertarea păcatelor, pentru ca ei, Mateii, să se poată întoarce în locul de unde a fost alungat Adam, dacă vor îndeplini poruncile din Carte.

Mateii n-au cunoscut alt paradis, ei trăiesc de când se ştiu aici, n-au unde să se întoarcă, pentru că se află în paradis, n-au plecat din el, nu-şi aduc aminte de nici un măr, nici de istorie nu-şi aduc aminte, n-au avut nevoie, totul este cum a fost, se nasc, beau, mănâncă, fac mulţi copii, mor şi sunt îngropaţi. Le-a spus popa că în paradisul dăruit lui Adam nu era nici moarte, nici muncă, ce dacă, la ei există, paradisul lor e mai bun decât ăla cu mere otrăvite, unde nici să mori n-aveai voie. Şi, vorba unuia: vii cu vii, morţii cu morţii, nu se întâlnesc unii cu alţii, de ce s-ar întâlni, n-au nevoie, sunt destui Matei pe pământ şi mai mulţi în pământ.

Fiul negustorului plecase din Mateii, spunându-le:

— La voi nu se poate face nicio afacere, n-aveţi cu ce să plătiţi, noi am venit, adică ne-au trimis aici, să câştigăm, nu să pierdem ».

Au căutat Mateii ceva să pună în locul negustorului, au adus o Cooperativă, una cu prăvălie, ziceau că e mai bună, da’ de unde, te duci să cumperi şi-ţi spune Matei că s-a terminat.

— Da’, aţi avut?

— Am avut, da’ s-a terminat

— Când aţi avut?

— Mai înainte?

— Am mai întrebat şi tot nu aveaţi.

— S-a terminat.

La Cooperativă au pus un Matei, un Vânzător, omul nu ştie de ce l-au pus, da’, dacă l-au pus, stă şi el acolo, că tot n-are ce să facă. Marfă n-a venit, se aşteaptă, nici răspunsuri nu găseşti, că nu se aduc, nu ştiu de unde să le ia şi nici dacă se pot vinde, n-a cerut nimeni până acum, şi, la urmă, Mateii nu mai au nevoie de răspunsuri, ce să faci cu ce nu-ţi trebuie, de ce să ceri când n-ai nevoie, soarele răsare fără să-l întrebe nimeni, la ce ţi-ar trebui să ştii de ce?

 

Au venit unii care au promis egalitate şi viată mai bună, auzi vorbe, ce să facă ei cu egalitatea, ce nu sunt egali, toţi sunt Matei, ce le trebuie alţi Matei mai egali decât ei? Ce viaţă mai bună să le dea, de unde să ia altă viaţă, a lor e cea mai bună. Da’ nici ăia nu s-au lăsat, le-au băgat egalitatea şi viaţa mai bună în cap, pă urechi le-au băgat-o, cine şi-a astupat urechile a fost ridicat cu masina neagră şi a fost pus să sape canale, ziceau că acolo găsesc egalitate şi viaţă mai bună. Nu se ştie dacă au găsit, că nu s-au mai întors. De frică să nu-i trmită la canal, erau şi ei oameni, le era frică, Mateii rămaşi au destupat urechile, au auzit mai bine şi au început să sape prin grădini şi prin lunci, ce găseau duceau la cooperativă, acolo se strângeau toate şi egalitatea şi viaţa bună… De prea multă egalitate şi viaţă bună, nu le mai plăcea mâncarea, da’ au avut noroc, că nici nu prea aveau ce să mănânce.

După ce au plecat ăi de mai înainte au venit alţii, aduceau altă egalitate şi altă viaţă mai bună, pe ăştia Mateii nu i-au mai băgat în seamă, numai odată pui mâna pe plita încinsă, a doua oară ştii că te arzi, şi stai departe…

Mateii sunt oameni credincioşi, se duc la biserică, se duc pentru că le-a venit popă nou, avea omul nevoie de parohie, a cumpărat-o şi a venit. Vorbeşte frumos, cântă după Carte, botează, cunună, face înmormântări, parastase şi pomeni. Nu ştie să vindece bolnavi, pentru asta sunt alţii, doctorii, treaba cu vindecatul prin rugăciuni nu e uşoară, se cere să fii curat ca lacrima, altfel te poţi vindeca de tot, s-a mai întâmplat şi asa. Popa a spus că nu e bine să se pună rău cu Satana, mai bine să dezgroape morţii şi să-i mai îngroape odată, dacă cineva plăteşte de ce să nu mutăm morţii? Mutăm cimitirul, facem altul şi când se umple îl mutăm din nou, ce mare lucru să scoţi niste morţi din pământ şi să-i duci în altă parte? Ce, acolo nu este tot loc de veci? Găseşti peste tot locuri de veci. Ce să facă un popă dacă n-are destule slujbe şi sfinţiri, are şi el nevoi, are copii, are nevastă şi    n-are unde să stea, cu ce ia pe slujbele morţilor dezgropaţi şi îngropaţi din nou, poate să-şi facă şi el o casă, că doar n-o să stea fără casă.

Au fost şi Matei care nu au vrut să dezgroape morţii şi nici să fie îngropaţi în alt cimitir, voiau să fie cu părinţii şi moşii lor, nu înţelegeau de ce să sape de atâtea ori, să dezgroape, să îngroape şi iar să dezgroape şi să îngroape, de ce să facă alt cimitir? Mateii sunt oameni chibzuiţi, cam căpoşi dar cu capul pe umeri, nu le place să facă lucruri fără rost.

— Am eu rostul meu şi am şi binecuvântare de la Vlădica,la Cartescrie să faceţi ce zice popa şi apoi, aici este parohia mea şi fac ce vreau în parohia mea.

N-au prea înţeles Mateii, credeau că popa a venit la ei să le citească din Carte, să cânte, să-L laude pe Dumnezeu, aşa spusese la început, acum a schimbat-o, da’, ce să-i faci, dacă-i a lui, face în ea ce vrea el. Nu e bine să te pui rău cu popa, are el pe cineva acolo sus, face o rugăciune şi te pomeneşti mut, damblagiu, sau ferească Domnul, poate şi mai rău, te trimite în altă parte, sunt multe canale de terminat. Pe Matei, cel cu gura deschisă a neînţelegere, popa l-a chemat să-i facă slujba şi pomenile de înmormântare:

— Când vii, te aştept, vino să-ţi arăt locul, ţi l-am păstrat.

 

A închis omul gura şi a fugit cât l-au ţinut picioarele. A doua zi, pocăit, a venit la popă şi l-a întrebat:

— Părinte, nu s-ar putea să plătesc slujbele şi să amânăm înmormântarea? O putem face mai târziu, la nevoie plătesc slujbe de două ori pe an. Dacă mă îngropi acuma, nu ştiu cine o să mai plătească.

— Bine, bine, mai vedem noi, numai să te ţii de cuvânt.

N-a mai avut nici unul curaj să vorbească, a rămas cum a zis popa, mulţi Matei morţi au fost dezgropaţi şi apoi îngropaţi în cimitirul cel nou. A avut mult de muncă bietul popă, au fost sute de slujbe, da’ oamenii au plătit.

A zis unul, odată, că este păcat să scoţi mortii din locul lor de veci, că n-o să-i găsească la Judecată.

— Păcat? Şi ce dacă? Cine iartă păcatele?

— Păi, Sfinţia ta.

— Vezi? Vii la mine şi ţi le iert, dacă ai păcate.

Nu te poţi pune cu patronul, el le ştie pe toate Dacă o fi greşit cumva şi popa, să fie păcatul lui, o să primească pedeapsa în pământ, unde o să fie şi el îngropat, că nu se poate să meargă păcătoşii în cer.

După ce a mutat cimitirul, adică oasele, câte a mai găsit,  s-a gândit şi la biserică, trebuia să mai facă omul ceva, că terminase casa, dar mai erau multe de făcut, el era un popă harnic, nu putea să stea fără să facă ceva. A chemat Mateii şi le-a spus:

— În parohia mea, biserica s-a învechit, ce facem, o reparăm sau facem alta?

— O reparăm, au strigat într-un glas Mateii, le era frică să nu dărâme popa biserica, ferească Domnul, n-aveau cu ce să facă alta şi cum să stea fără biserică.

— O reparăm, dar ne trebuie bani mulţi, de unde îi luăm, ştiţi pe vreunul cu bani?

— P-aici nu e, da’ mai e unii plecaţi, ăia au bani de n-au ce face cu ei.

— Să-i aduceţi la mine, îi înmormântez pe gratis, nici pentru pomeni nu le iau nimic. Le fac rugăciuni, or fi având şi ei păcate, le iert pe toate, pe cele vechi şi pe cele ce vor face de-a-cum înainte, că eu am harul, l-am primit odată cu parohia.

Un Matei cam fără minte a întrebat odată, curios:

— Adică, părinte, cum, dacă plătesc îmi ierţi păcatele?

— Fericitule, a ta este Impărăţia cerurilor, asa scrie la Carte, iată cum coboară asupra ta Duhul Sfânt şi afli că dacă plăteşti ţi se iartă tot, chiar şi păcatele. Mare este puterea ta Doamne ! Nepreţuit este darul sărăciei cu duhul.

Matei n-a putut să asculte cuvântarea popii până la sfârşit, erau prea multe vorbe, cum să le ţină minte, îl durea capu’, predica era prea lungă, a ţinut minte numai prima vorbă, fericitule, şi a fost cu adevărat fericit. Ba nu, a mai ţinut minte şi că dacă plăteşti ţi se iartă păcatele, a vândut ce a găsit prin casă, a plătit şi n-a mai fost fericit. S-a dus la popă şi a aflat că fericirea nu este pe pământ, ci în cer, şi nu pentru toti.

 

Lui Matei, Curiosu, i-a trecut prin cap un gând: minţise negustorul când a spus că n-au nevoie de popă, că-l găsesc acolo, în pământ, l-or găsi, da’ cum să mai ierte un popă îngropat păcatele dacă nu plăteşti. A plecat acasă şi a dormit o săptămână, obosise, mare pedeapsă şi gândul ăsta, te face nefericit, de-aia a zis popa: fericiţi cei săraci cu duhul, ăia sunt feriţi de gânduri prea multe, nu-i doare capul şi trăiesc linistiţi, fericiţi, în cer, tot un fel de paradis, fără popă, dar cu mulţi Sfinti, aşa zice popa.

La Mateiinu prea vin oameni din alte părţi, n-au ce să caute, oamenii din alte sate fug de paradis ca dracu’ de tămâie, aşteaptă să vină Mateii la ei, să aştepte, treaba lor, ce să căutăm noi în ţară, unde dracu taie şi spânzură, locu’ nostru e aici, aici nu e nici un drac, ce să caute? A nimerit odată unu’, s-a rătăcit şi a dat nas în nas cu un Matei, s-a speriat, era gol, s-a ruşinat şi a intrat în alt Matei, saracu, a intrat dracu’ în el, l-au chemat pe popă să-l dea afară. Să fi văzut cum se luptau, nu se lăsa niciunul, popa fugea de dracu şi făcea rugăciuni iar dracu făcea spume la gură înjurând, şi alerga după popă…

— Ţineţi-l oameni buni, nu vedeţi cât de-al dracu este, parastasu’ mă-si de drac, n-am mai văzut în viaţa mea un drac atât de-al dracului.

Nici dracu nu se lăsa:

— Dumnezeu’ mă-ti dă popă, stai să-ţi ridic sutana, să te las în curu gol, să vadă lumea că sub sutană e tot un drac.

Până la sfârsit, mai cu pumnii mai cu rugăciunile, l-au domolit. Atunci au înţeles drept-credincioşii din Mateii ce mare lucru e să ai popă în sat, are dreptate Matei când spune:

— Nu ştiu cum e la alţii, treaba lor, da’,la Mateiinu se poate fără popă n-avem nevoie de negustori şi de cooperative, nici de şefi n-avem nevoie, toţi Mateii sunt şefi, asa a vrut Dumnezeu când a făcut satu’, da’ de popă nu ne putem lipsi, ce ne-am face fără popă, ne-ar lua dracu pă toţi.

S-a strâns tot satul la cimitir, s-au făcut pomeni şi parastase, a fost mâncare şi băutură pentru toată lumea şi pentru că n-au găsit pe nimeni să-l înmormânteze, au scos morţii mai vechi de şapte ani şi i-au îngropat din nou. Popa a fost mulţumit de două ori, odată că l-a dovedit pe dracu şi a doua oară că a avut multe slujbe de slujit, pentru că toţi Mateii l-au chemat să-l fugărească pe dracu din casa şi din curtea lor. Se spune că de atunci nici un drac n-a mai avut curajul să urce dealul, la Mateii, au revenit îngerii, popa i-a chemat şi ei au venit, cu paradis cu tot.

 

Sursa imagini: wikimedia.org

Adrian Stokes -Biserica română de la Desze, Theodor Aman – Slujba Învierii la Stavropoleos

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

10 Thoughts on “Paradisul Mateilor – 2. Popa și cimitirul

  1. Pingback: Paradisul Mateilor - Epilog | MemoriiDeMedic.ro

  2. Pingback: Paradisul Mateilor - cuprins | MemoriiDeMedic.ro

  3. Pingback: Paradisul Mateilor - 3. Adam şi urmaşii lui | MemoriiDeMedic.ro

  4. Pingback: Paradisul Mateilor - 4. Ziua Domnului | MemoriiDeMedic.ro

  5. Pingback: Paradisul Mateilor - 6. Rămâne cum a fost | MemoriiDeMedic.ro

  6. Pingback: Paradisul Mateilor - 9. Obiceiul, Curtea şi cartea… | MemoriiDeMedic.ro

  7. Pingback: Paradisul Mateilor - 11. Aia, mitul mărului... | MemoriiDeMedic.ro

  8. Pingback: Paradisul Mateilor - 8. Copiii | MemoriiDeMedic.ro

  9. Pingback: Paradisul Mateilor - 12. Cromozomul 09 bis | MemoriiDeMedic.ro

  10. Pingback: Paradisul Mateilor - 10. Zănatecu’ | MemoriiDeMedic.ro

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest