de Nicolae Radu

În Grecia antică Nimfele erau divinităţi feminine, personificări ale forţelor naturii, de o mare frumuseţe, considerate fiice ale lui Zeus și ale Cerului. Nu erau nemuritoare, dar aveau viaţă lungă. După locul unde trăiau au primit și numele : driadele trăiau în păduri, oreadele în munţi, naiadele pe văile râurilor, nereidele pe mări, muzele în cer, lampadele în Infern. Ca fiice ale lui Zeus beneficiau de o libertate deplină, fărră obligaţii, fără griji. Din împreunarea nimfelor cu muritorii s-au născut semizeii și eroii.

Numele nimfomanie are dublă origine. în limba greacă veche nimf se traduce prin mireasă, fecioară iar manie prin nebunie (mireasă nebună !) în limba latină nimfae este denumirea labiilor interne ale vulvei. Sinonime pentru nimfomanie sunt pentru femei histeromanie, uteromanie   furie uterină, erotomanie, parafilie, iar pentru bărbaţi satiriazis, donjuanism, aidomanie.

Dicţionarele definesc  termenul de nimfomanie prin dorinţă irezistibilă și insaţiabilă pentru actul sexual. Psihiatrii au admis nimfomania ca o boală psihică sub numele activitate sexuală excesivă, consemnată în codul internaţional ICD10, ca maladie manifestată prin libidou exagerat și de durată. Pentru termenul parafilie a fost descris un sindrom caracterizat prin  pulsiunii nestăpânite de satisfacere a plăcerii sexuale, oriunde și cu oricine, cu fantasme persistente,  și căutare permanentă de plăceri sexuale, cauzat de o senzaţie de frustrare  cronică, în care femeia nu este niciodată satisfăcută cu toată diversitatea experienţelor erotice. Femeile  nimfomane schimbă partenerii sperând să găsească pe cel ce ar putea să o satisfacă, sunt infidele și aduc nefericire bărbaţilor pe care după ce îi seduc îi înșeală, îi chinuiesc și îi fac să dezvolte un sindrom de culpabilitate, atribuindu-le cauzele nefericirii lor.

Noţiunea de iubire este degradată, dispare componenta sufletească a celui mai important sentiment al relaţiilor dintre bărbat și femeie. Nimfomanele, interesate numai de satisfacerea unei pulsiuni exagerate folosesc toate mijloacele de seducţie dar își abandonează partenerul ca pe o rochie demodată. Nimfomania nu se confundă cu prostituţia care este un simplu negoţ cu sex, acceptat de parteneri, fără implicaţii sentimentale majore.

    Cauzele nimfomaniei sunt mai puţin precizate dar se admite existenţa unor disfuncţii hormonale și cauze de natură psihologică precum nevoia de a primi asigurări în privinţa feminităţii, insuficient recunoscută, sau o atitudine de răzbunare instinctivă împotriva bărbaţilor pe care îi colecţionează și îi compară ca să-i poată dispreţui. Nimfomania se însoţește deseori cu depresia provocată de insatisfacţia permanentă, fără să se precizeze relaţia cauză-efect dintre cele două maladii. Este acceptată și varianta ca depresia să producă un comportament nimfomanic.

Ca metode de tratament au fost folosită hormonoterapia, cu rezultate modeste, și psihanaliza cu rezultate relativ mai bune. De notat că au fost fost recomandate și operaţii de excizie a clitorisului sau extirpare a ovarelor.

Nu toate femeile care schimbă partenerii sunt nimfomane, unele o fac din instinctul de selectare a unor calităţi puternice, întâlnit și la animale unde femelele aleg partenerii cu care vor avea descendenţi după ce asistă la confruntări între ei.

Psihologii au descris și femei cu simţuri denaturate, care se manifestă prin comportament sexual compulsiv fără caracterul insaţiabil din nimfomanie. Este citată în istorie, Regina Isabela a II-a a Spaniei cunoscută pentru numărul mare de parteneri sexuali.

 

Sursa foto: wikimedia.org

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest