de Nicolae Radu

 

De unde ați adus atâta aiureală?!

De ce ați lăsat să intre în oameni boală?!

Ușa să fie închisă definitiv!

Să arestati tot ce e mic și nociv!

E amăgire speranța în vieți viitoare.

Dulcele-amar al iubirii e minciună ce doare.

Inutilă e ura pentru oameni ce mor.

Venin împroșcat împotriva tuturor,

Prurit, grataj, endemică râie,

Greață lăsată de Sartre, galben-verzuie.

Dacă eu am dureri, totul să piară.

De cancer, de frică, de ură, să moară!

Aduceți otravă și bombe,

Turnați vitriol peste plombe.

Scurtați secundele să nu se mai vadă!

Să stea toată lumea la coadă!

Ultimul să fie mereu

Hulitul de toți Prometeu!

Ucigaș și uciși să moară cu toții,

Și regii, și sfinții, și hoții!

Finalul se joacă acum și aici

După sintagma păgână: nici… nici.

Un sigur actor, ultimul Eu!

Urmaș al lui Nietzsche,

Și al lui Dumnezeu.

 

1970-1971. St. Vallier, 21 mai 1998.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest