Credinţa, credentia în limba latină are înţeles de încredere deplină că un lucru și/sau întâmplare sunt adevărate, fără să fie verificate. Credo se traduce prin a primi și a mărturisi. Legătura cu credinţa  religioasă  (creștină) a fost ușor de făcut de primii adepţi ai creștinismului numiţi și mărturisitori..
  Pe principiul credinţei se bazează în fapt tot procesul cunoașterii, începând cu imitaţia, limbajul, literele, cuvintele, instrumente ale procesului de învăţare, până la însușirea unor teorii abstracte, greu sau imposibil de verificat. Cunoașterea nu poate fi concepută fără credinţă Dar, în timp ce credinţa în instrumentele cunoașterii poate fi probată prin lucru, faptă sau demers logic, credinţa religioasă este acceptată  fără dovezi concrete sau argumente logice. Filozoful transcendentalist Ralph Waldo Emerson a găsit o frumoasă exprimare pentru acest adevăr când a spus : “Credinţa presupune acceptarea afirmaţiilor sufletului” . Se acceptă astfel posibilitatea ca spritul să construiască fără un suport material.
    Credinţa a apărut ca o necesitate, la început omul a fost nevoit să acţioneze, să inventeze, să trăiască  să iubească și pentru a îndeplini aceste nevoi a  folosit raţiunea. Când  logica s-a dovedit insuficientă a  cerut ajutorul imaginaţiei și L-a găsit pe Cel ce știa tot, pentru că El crease totul. A înţeles că nu putea să-L cunoască pe Creator pentru că făcea parte din altă lume. “Eu sunt cel ce sunt” i-a spus Domnul lui Moise. Crede și nu întreba, a fost urmarea firească a cuvântului rostit de Dumnezeu. Legătura între mit și logos, între credinţă și știinţă, a fost stabilită. S-a spus că teama de Dumnezeu a fost începutul credinţei, adevăr consemnat în cunoscuta sintagmă “ne este frică de ceea ce nu știm”. Diderot a adăugat ” Înlăturaţi teama de Infern a unui creștin și-l veţi lăsa fără credinţă” Credinţa nu trebuie dovedită :”Dacă îl obligaţi pe om să demonstreze în fiecare zi adevărurile vieţii, el n-o să reușească, se va epuiza inutil” a completat Tocqueville.
   Ruptura dintre mit și logos,  dintre credinţă și știinţă a avut loc în Grecia Antică unde credinţa era considerată ca un sentiment subiectiv, nesigur în raport cu certitudinea obiectivă a știinţei bazată pe experienţă și raţiune. Filozofii greci acceptau rolul raţiunii în știinţă dar nu-i găseau un loc în credinţă.
      Francezii au două cuvinte pentru noţiunea de credinţă : croyance și foi, dar distincţia semantică între cele două cuvinte este greu de tradus în limba română, fapt ce confirmă dificultatea de înţelgere a noţiunii.
    Credinţa se află azi în căutarea unei origini și a unei identităţi,       credincioșii vor un Dumnezeu apropiat de inima și corpul lor, ceea ce justifică o identitate religioasă cu rădăcini înscrise în istorie și apropierea de un grup de referinţă. Raportul între știinţă și credinţă a fost bine definit de Blaise Pascal, om de știinţă și creștin practicant, care spune că trebuie găsită măsura corectă ceea ce presupune să folosești raţiunea acolo unde trebuie și îndoiala unde se  termină raţiunea. Descartes atrage atenţia asupra faptului că îndoiala radicală  poate duce la respingerea unor adevăruri. Credinţa se bazează pe certitudine, convingere și încredere, noţiuni ce exprimă realităţi ce n-au nevoie să fie dovedite.

Omul are nevoie de credinţă, de o putere la care se poate adresa, de un refugiu unde se poate adăposti, de o explicaţie a existenţei lui. Credinţa este o practică spirituală, fără credinţă omul nu poate înţelege rostul vieţii și nu poate să folosească darurile primite, bunătatea, răbdarea, liniștea, afecţiunea și și limpezimea sufletească,. Numai o legătură permanentă cu Spiritualitatea îl ajută pe om să reziste într-o lume care îl ignoră, sau, mai rău, îl agresează.

Şi de ce să nu recunoaștem, mai există și promisiunea unei alte lumi, argument decisiv al religiilor iudeo-creștine. Multumesc.

            Nicolae Radu,  17.12.2014

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest