de Nicolae Radu

La vestea că va avea un copil, că va fi tată, fulgerul rece, cel vechi, i-a întrerupt din nou legătura dintre gând şi cuvinte. Pe faţa lui s-a tipărit acea încremenire încrân­ce­nată, văzută pentru prima oară de Părintele Costea, o dis­pe­rare neputincioasă, un protest mut, o zbatere a slăbi­ciu­nii în faţa destinului. A mai apărut şi altă dată, dar oa­menii, preocupaţi de propriul lor destin, n-au văzut-o. I-a fost dat Floricăi să o vadă şi să schimbe lacrimile de bucurie în lacrimi de suferinţă.

Preoteasa nu ştia nimic despre viaţa lui Radu înainte de sosirea la Cremănari, n-avusese curajul să-l întrebe şi el nu i-a vorbit niciodată. Încercase să afle câte ceva de la Mama Anica, ea le ştia pe toate, văzuse pe faţa ei o tristeţe ciudată, o dorinţă de a fugi de trecut, renunţase. Privirea popii o speriase de-a-binelea. Nu ştia ce să creadă, cum putea un om bun, un preot, să o privească cu atâta răutate şi de ce tocmai când îi anunţase ceea ce trebuia să fie cea mai mare bucurie a lor? Viermele îndoielii se hrăneşte cu lucruri nespuse, odată intrat în sufletul omului, este greu de scos şi poate să rămână pentru totdeauna acolo.

Radu a primit ştirea ca o pedeapsă, o dovadă că pă­ca­tele nu i-au fost iertate. Ochii copilului venit cu Veta, în vis sau în realitate, au apărut din nou, ferestre deschise, lă­sând să se vadă un cer acoperit de întrebări fără răspun­suri. Trecuseră mai mulţi ani, încercase să uite şi iată că întrebările îl urmăreau şi-i cereau răspunsuri: „Copilul nos­tru de ce n-are tată?”, repeta Veta. Fugise de un copil şi iată că Domnul îi trimitea un alt copil, ca să-i aducă amin­te de primul. În Cărţile Sfinte nu găsise răspuns la întreba­rea „Cât de mare este păcatul de a-ţi părăsi un copil?” dar a fost totdeauna convins că este unul dintre cele mai mari păcate. Cum va putea să se uite la acest al doilea copil fără să se gândească la primul? E adevărat că îşi mărturisise păcatul dar nici unul dintre preoţi nu-i spusese că poate fi iertat, ba mai mult, nici pedepsele cerute de Canon nu-i fuseseră prescrise, dovadă că păcatul nu putea fi ispăşit aici pe pământ.

În ziua în care a aflat că va avea din nou un copil, între cer şi casa Popii Radului s-a aşezat un nor gros, vâ­năt, apăsător, ameninţător, nici ploaie nici soare nu mai puteau să treacă prin el. S-a retras în camera lui şi timp de patruzeci de zile a ţinut post; ieşea numai pentru slujbele religioase. Anica a dus vorba că Părintele este bolnav şi mulţi credincioşi s-au rugat pentru sănătatea lui. Cea mai nefericită era Preoteasa Florica, ea nu înţelegea nimic din ce se întâmpla, rămânea zile întregi în camera ei, plângea, ţinea post şi se ruga. Norocul, poate şi el prevăzut de des­tin, a fost că Mama Anica îi obişnuise pe oameni să nu vină la casa popii, tot ce făcea popa se petrecea la biserică, la cimitir, sau la locurile ce trebuiau sfinţite. Toate încer­cările, toate necazurile din casa parohială au rămas între zidurile ei.

După patruzeci de zile Radu a ieşit din camera lui şi viaţa a început, încet, fără prea multe vorbe, să-şi reia cursul. Zilele de tristeţe au rămas, cu ajutorul Domnului, în depozitul amintirilor şi viaţa a mers mai departe. A început din nou să plouă şi din când în când a mai apărut şi soarele. Nimeni din sat n-a aflat ce s-a petrecut în fa­mi­lia popii. Trecem greu peste momentele de încercare, câte­odată credem că nu vom mai putea să ieşim la liman, că ne-am rătăcit şi totuşi, cu ajutorul Domnului găsim drumul şi-l continuăm. Între timp copilul creştea în pântecele mamei sale, nu mai putea fi trecut cu vederea şi a intrat şi el în casa popii, unde i se pregătea primirea. Mama Anica a spus odată că el este trimis să aducă linişte şi pace, Radu şi Florica au privit-o cu speranţă, ascunzându-şi fiecare îndoielile din suflete.

În sat s-a aflat târziu că preoteasa rămăsese grea. Florica venea, ca de obicei, la biserică înainte de începerea slujbei, se aşeza într-un colţ al pronaosului, loc rezervat pentru femei şi rămânea acolo cu capul plecat, cufundată în rugăciuni. Ştia de la tatăl ei, Părintele Florea, că o fe­meie, când vine la biserică, nu trebuie să atragă ochii asu­pra ei în timpul slujbei religioase. Era prin luna a şaptea când Lina lu’ Florea Barangă, retrasă şi ea în colţul pro­nao­sului a văzut că Florica era însărcinată. Când s-a ter­mi­nat slujba s-a apropiat de ea şi i-a spus în şoaptă: „N-am ştiut, Coană Preoteasă că te-a binecuvântat Domnul. Să ai naştere uşoară şi să-ţi trăiască”. Florica, ruşinată, i-a mul­ţu­mit şi a plecat grăbită. Vestea s-a răspândit repede, ca de obicei.

În momentele de tristeţe şi singurătate, Florica în­cerca să ghicească soarta pruncului ce creştea în pântecele ei. Îşi punea şi îi punea întrebări, fără să găsească sau să primească răspunsuri. Treceau zile întregi, multe, în care copilul uita să-şi schimbe poziţia, să dea un semn că este încă acolo. „O să fie un copil cuminte, n-o să fie un zvă­pă­iat”, îşi spunea preoteasa. „Da’, nici prea cuminte nu e bine să fie”, îşi răspundea singură, cuprinsă de o bruscă îngri­jo­rare. Într-o dimineaţă copilul a început, dintr-o dată, să se agite şi pe Florica au tăiat-o durerile facerii. După soco­te­lile Mamei Anica ar fi mai avut până la termen, dar copilul n-a vrut să ţină seama, s-a grăbit şi în mai puţin de două ore a slobozit primul lui ţipăt, slab, piţigăiat, însă de ajuns ca să-şi anunţe sosirea. Anica l-a primit în palmele ei de moaşă pricepută, i-a spus preotesei că are un băiat şi i-a tăiat buricul bolborosind vorbe numai de ea ştiute şi de ursitoarele cărora le erau adresate. Florica şi-a dat seama că ceva nu era cum trebuia, Mama Anica nu părea mulţu­mită.

Pentru că era ziua de Sfântul Grigore i-au pus nu­mele Sfântului. De botezat l-a botezat Popa Creangă de la Bercioiu, într-o Duminică, după terminarea slujbei, naş fiind Florea Barangă.

 

Va urma…

Sursa foto: wikimedia.org

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest