de Nicolae Radu

Nimeni, în afara bătrânului preot de la Maici, prie­te­nul lui Stancu, nu cunoştea povestea vieţii Mamei Anica. Nu încercăm să aflăm de unde o ştia, poate că a avut îndemn, aşa cum spunea el, să dezlege un secret aflat la spo­vedanie, nu ştiu dacă este permis de canoanele bise­ri­ceşti, el era confesorul maicilor de la Schit, poate că a pri­mit încuviinţare de la vre-o bătrână călugăriţă, neputin­cioasă să păstreze secretul unei fapte bune, să-l ia cu ea în locul de unde nici secretele nu se mai întorc.

Tot din îndemn, nesupus secretului spovedaniei, am căutat în depozite gânduri de singurătate ale Mamei Anica, am fost sigur că au rămas pe undeva şi am avut norocul să le găsesc, ajutându-mă desigur de imaginaţia inspirată de un duh bun. Dacă nu m-aş teme de supărarea unor critici nemiloşi, aş numi inspiraţia cu un nume inventat mult mai târziu de un contemporan luminat, autor al unei cărţi des­pre Îngeri. Da! Aş numi-o imaginal, sună frumos, pare să spună mai mult decât banalizata imaginaţie. Nu ştiu dacă aceste două rânduri vor rămâne, dacă vor supăra pe cineva le voi şterge.

Iată ce am găsit în depozitul memoriei în aşteptarea imaginalului.

Mama Anica îmbătrânise, continua să îndeplinească obiceiurile creştineşti pe lângă biserică, trecuse treburile gospodăreşti în mâinile Floricăi, păstrând pentru sine dato­ria de a veghea ca totul să se facă la timp şi cu respectarea vechilor obiceiuri. În înţelepciunea ei, ştia cât de impor­tantă este respectarea ritualurile verificate şi întărite prin repetare de către strămoşii urmaşilor!… Cei ce nu ţin sea­ma de virtuţile rutinei sunt osândiţi să plătească prin repe­ta­rea greşelilor vechi. În momentele ei de tristeţe şi amă­ră­ciune se întrebase deseori dacă toate întâmplările neobiş­nuite şi nefericite ale Popii Radului nu se datorau faptului că acesta nu deprinsese rutina unei vieţi de familie. Multe necazuri sunt ocolite prin simpla respectare a unor obice­iuri moştenite şi intrate în rutina vieţii. Încercase de mai multe ori să-i rânduiască viaţa, să-l înveţe că trebuie să se supună unor canoane ale vieţii, aşa cum se supunea canoa­nelor bisericeşti, fără să reuşească.

Îşi pusese şi întrebări despre rostul vieţii ei. Nu era nemulţumită de soarta primită la venirea în lume, nu-i plă­cea bogăţia, straiele lucitoare, podoabele reci purtătoare de blesteme şi nici viaţa plină de plăceri trecătoare. Îi plăcea să fie totdeauna acolo unde putea să ajute, nu oropsea nici­odată, îi ierta pe cei ce greşeau, împărţea bucăţica ei cu cei ce n-aveau, nu râvnea la bunul altuia, mergea la biserică, nu spunea decât ce ştia că este adevărat. Nu se răzvrătise niciodată, nici când fusese nedreptăţită, chinuită, alungată. Nu ştia să aibă alte păcate în afara celui din tinereţe când a încredinţat copilul maicilor. Atunci a crezut că a făcut bine, n-avea cu ce să-l hrănească, n-avea cu ce să-l înve­lească, era frig, era disperată şi clipa când măicuţa i-a luat pruncul din braţe i s-a părut o minune dumnezeiască. Mai târziu s-a căit, n-a mai ştiut dacă a fost bine că şi-a dat co­pilul, cine putea să-l iubească aşa cum îl iubea ea, a plâns zile şi nopţi, a rătăcit prin pădure, a mâncat frunze, ierburi şi coji de copac, numai Dumnezeu a ajutat-o să trăiască. Când a întâlnit-o, în pădure, pe femeia aceea, pe Nica, s-a speriat, a încercat să fugă însă n-a avut puteri, s-a împie­di­cat şi şi-a scrântit piciorul. Frica a fost mai mare decât du­re­rea, fugise şi credea că a fost urmărită, a început, dispe­rată să se roage, a pierdut şirul vorbelor, rugăciunea împă­ră­tească, Tatăl nostru, se rostea singură, cineva se ruga pen­tru ea, undeva sus, într-o altă lume, apoi n-a mai ştiut nimic. Când s-a trezit s-a mirat că este cald, ea fiind obiş­nuită să trăiască numai în frig şi în ploaie rece. A aflat că fusese găsită aproape fără viaţă şi fusese adusă în spinare până la bordeiul unde se găsea. În bordei dormeau unul peste altul, un om cu femeia lui şi patru copii mici. I-au făcut şi ei un loc într-un colţ, bordeiul era strâmt, aveai loc numai dacă se înghesuiau bine, oricum nu mai puteai să te mişti. Iarna nu era rău, că se încălzeau, dar când a venit vara nu mai dormeau înăuntru decât dacă ploua. Anica avea grijă de copii, omul şi muierea lui plecau dimineaţa, de vreme la un boier, la muncă şi se întorceau seara. De mâncat mâncau puţin, mai mult verdeţuri şi poame, Anica se pricepea să aleagă ce era bun de mâncat şi era bine că bordeiul era săpat lângă un izvor şi în mijlocul pădurii, oamenii nu se încumetau să ajungă până acolo. Ani de zile n-a ştiut nimeni de ea, se înţelegeau bine şi erau mulţu­miţi. Asta până într-o zi când a venit la ei un argat al boie­rului ca să-i cheme la clacă, omul a dat mai întâi de Anica şi s-a mirat să găsească în pădure o femeie necunoscută. Gură spartă, omul a umplut satul cu vorbe despre femeia din pădure, au venit şi alţii s-o vadă, a aflat şi boierul şi a trimis potera s-o aducă forţat la conac. Acolo s-au purtat rău cu ea, au întrebat-o de unde este şi de ce a plecat din satul ei, dacă furase ceva sau omorâse pe cineva. Au bătut-o, au ţinut-o nemâncată şi nu i-au dat nici apă. Le-a spus că n-are pe nimeni, că e venită de departe, le-a spus nu­me­le satului, nimeni n-auzise de el, că e plecată de mult şi că n-a făcut nimic rău. Le-a spus adevărul, n-au crezut-o. „Lasă că ştim noi, toţi sunteţi nişte mincinoşi.” Nu se ştie ce s-ar fi petrecut cu ea dacă, tocmai atunci n-ar fi fugit bo­ierul, într-o noapte, pe furiş, spuneau că de frica lui Vodă, că ar fi uneltit împotriva lui ca să pună alt Domn.  S-au băjenit şi oamenii de încredere ai boierului şi au venit nişte rumâni de i-au dat drumul. Mare noroc a avut, numai rugăciunile către Maica Domnului au scăpat-o. De atunci a căpătat o aşa de mare încredere în rugăciuni, că îndemna pe toată lumea să se roage la Maica Precistă, spunea că tot ce este cerut cu inima curată este primit şi ascultat de Sfânta Fecioară.

N-a mai avut puterea să rămână în pădure, nu mai era tânără şi o încercau tot felul de dureri şi neputinţe. Şi-a spus că n-a făcut nici un rău nimănui şi că mai bine ar fi să se întoarcă în sat, poate o să-şi aducă aminte cineva de ea şi dacă nu-şi aduce aminte, în satul ei n-o mai întreba ni­meni de unde este şi de unde a venit, era sat de moşteni, oa­meni liberi.

Pe drum, mergea pe unde nu erau oameni, a nimerit într-o vâlcea, luminată ca prin minune de mult soare, plină de verdeaţă. Şi-a încărcat braţele şi a îndemnat ca să ajun­gă de Flurii, să ducă ramuri verzi la biserică, să-l pri­meas­că pe Mântuitorul Hristos ca la Ierusalim.

Se ştie din cele scrise mai sus că i se pregătise o pri­mire frumoasă şi că o trimisese Maica Precista la timp, ca să aline suferinţa sărmanei Florica, după moartea părinţilor ei.

Când a venit Radu în sat a ştiut că rugăciunile ei au fost ascultate, l-a recunoscut pe cel visat de atâtea ori, se fă­cea, în vis, că este copilul ei şi vine s-o roage să-l ajute, că e tare necăjit. S-a purtat cu el ca o mamă, deşi n-a ştiut nici­odată că era chiar băiatul ei, s-a bucurat şi s-a întristat pen­tru el, i-a trăit toate necazurile, însă blestemul de a   nu-şi recunoaşte fiul a rămas, poate pentru că păcatul de  a-ţi părăsi copilul era prea mare ca să poată fi iertat.

Pentru cei mai mulţi Mama Anica era acolo de când se ştiau, vorbele de demult se uitaseră şi unii gândeau că o să rămână cât va ţine biserica şi o să fie nevoie de ea. Nici ea nu vorbea despre moarte, Dumnezeu o adusese pentru Florica şi nu putea s-o ia atâta timp cât fata avea nevoie de ea. Alţii, mai tineri decât ea, nu mai veneau la biserică, le era greu, numai ea nu pregeta niciodată, o găseau în fie­care zi de sărbătoare, printre cruci, cu ciobul de cărbuni, cu tămâie şi cu lumânări. Când trecea pe lângă morminte spunea vorbe numai de ea ştiute, femeile credeau că vor­beşte cu morţii, că le spune ce fac nepoţii şi copiii lor. Toa­tă lumea o respecta ca pe o sfântă.

 

Sursa foto: wikimedia.org

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest