de Nicolae Radu

 

Avea un singur defect, dar mare,

Nu putea să nu cânte și cânta tare.

Îl certam: Taci! Și tăcea.

Tăcea până când nu mai putea.

Și iar cânta, încet, apoi tare, mai tare,

Totul la el era numai cântare.

Cu dragoste îl întrebam drăgăstos:

De ce cânți tu fără niciun folos?

Îmi răspundea cu un cântec nespus în cuvânt:

Cânt pentru că nu pot să nu cânt.

Era-ntr-un colț, înghețase de frică,

Mort l-am crezut, o gânganie mică

Doamne, de ce m-ai lăsat să-l omor!

Să-mi fi pus un cârcel în picior.

L-am zdrobit, gândacii nu-mi plac,

Doamne, de ce m-ai lăsat să o fac?

De ce a fugit? M-a făcut să-l atac,

Să-l zdrobesc, ca pe orice gândac.

N-a știut să vorbească, știa doar să cânte.

De ce nu i-ai dat Doamne dar să cuvânte?

Doamne, când l-ai făcut pe artist,

Te-ai gândit că-i o rimă la trist?

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest