de Nicolae Radu

 

Am rămas numai Eu, singurul zeu

Abandonat pe pământul oamenilor,

Fugărit de fiara pustiului,

Turbată, numai urlete și nisipuri înșelătoare,

Gata oricând pentru o nouă înmormântare.

Am dorit să ajung aici, între voi,

Frați, din aceeași carne făcuți,

De aceeași durere duruți.

Imediat după ce am ajuns.

Am spus cine sunt, nu m-am ascuns.

Am pus picioarele pe pământul vostru, al nostru,

Să-l simt, cu dragoste, fierbinte,

Din împreunarea trupului Meu ceresc

Cu nisipurile voastre de pământ omenesc,

Am venit să întemeiez o nouă Scriptură,

A Dragostei.

Am știut, da, am știut

Că va fi nevoie de jertfă.

Am venit aici și mă voi supune

Rânduielilor voastre păgâne.

Sunt al vostru, pregătit de urcare.

Aduceți o cruce mai mare.

Știam de la început că vă eram sortit,

Aștept liniștit să fiu din nou răstignit.

O rugă, o ultimă rugă aș vrea să vă adresez,

Să-mi spuneți, pe-altarul de jertă,

Veți pune de data aceasta și-un Crez?

 

Libia, 1978. Bron, ianuarie 1998

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest