de Nicolae Radu

Frica este o stare afectivă resimţită în faţa unui pericol, ameninţări, în prezenţa unor animale periculoase și a unor situaţii de incertitudine.

Sentimentul de frică, unul dintre cele mai vechi sentimente, prezent la toate organismele vii, este un mecanism de recunoaștere a unor situaţii care ameninţă viaţa. Specialiștii în comportamentul plantelor au confirmat reacţii ce pot fi asimilate ca frică în regnul vegetal. Cu riscul de a mi se atribui o interpretare exagerată, voi aminti ecoul, răspunsul pădurii la zgomotul produs de secure, strigăt-avertizare prin care se anunţă periculul.

Frica este, fără îndoială, un mecanism de apărare, confirmat la om  prin mobilizarea sistemului hormonal, în special a sistemului adrenergic, manifestat prin semne specifice, stupoare, ţipăt, accelerarea bătăilor inimii si a ritmului respirator, ochi larg deschiși, paloare, paralizii temporare, sudori reci, relaxarea sfincterelor și altele. La animale s-a constatat și apariţia unor secreţii cutanate, cu miros repulsiv care îndepărtează sau întărâtă predatoarele.

Sediul neurologic al sentimentului de frică se află în nucleii amigdalieni din lobii temporali, dar răspunsul la frică este diminuat prin intervenţia unei formaţiuni din lobul frontal, care frenează activitatea formaţiunilor amigdaliene și păstrează în memoria ei informaţia primită, pentru o reacţie ulterioară, mai puţin intensă.

Aceste mecanisme, adaptate unor reacţii individuale, explica manifestările diferite de la om la om ale fricii, între prudenţă și neîncredere până la fobie, paranoie, teroare și coșmar.

Fobia este o formă bolnăvicioasă de frică, o stare de neliniște obsedantă, nejustificată de o motivaţie precisă, o aversiune nerezonabilă faţă de ceva. S-au descris numeroase forme de fobie : claustrofobia, agorafobia, hidrofobia, fotofobia, nosofobia, zoofobia, lista este foarte lungă, dar ne vom opri la una din formele care afectează relaţiile omului cu restul comunităţii, fobia socială. Destul de frecventă, întâlnita la 7-12 % dintre oameni, fobia socială se manifestă printr-o sare de neliniște, până la groază, resimţită în anumite situaţii sociale. Fobia socială se prezintă sub diferite forme : tremur necontrolat, incapacitate de dialog, lipsă de aer, ameţeală, stare de neliniște necontrolată. Persoana cu fobie socială observă toate aspectele neplăcute din anturajul său și le interpretează în defavoarea sa, sunt îngrozite de ridicol, de posibilitatea de a se face râs sau că vor face o impresie proastă. Fobia socială poate deveni atât de intensă încât produce suferinţă și handicap social.

O formă specială de manifestare a afectivităţii este anxietatea care este o stare psihică percepută ca ameninţare incontrolabilă și inevitabilă și nu trebuie să fie confundată cu frica. O persoană anxioasă trăiește într-o neliniște permanentă, nejustificată, ce poate să aibă consecinţe asupra activităţii și vieţii în familie și societate. Anxietatea se poate manifesta ca o stare de îngrijorare permanentă, ca fobie socială sau alte forme de fobie, ca tulburare obsesiv-convulsivă sau ca turburare de panică. Un sfert din populaţie suferă celn puţin odată în viaţă de anxietate severă și alt sfert de anxietate mai puţin severă. Această frecvenţă justifică, probabil, acceptarea angoasei, o formă de anxietate, ca principiu de întemeiere a existenţialismului.

Vorbind despre secretele fricii, cu numeroasele ei forme de manifestare, nu putem să trecem peste importanţa ei în modul de organizare politică a societăţii. Deţinătorii puterii au folosit întotdeauna sentimentul de frică pentru a-și impune politica lor, după ce prin forţă, persuasiune, sau minciună, au devenit stăpânii unei colectivităţi. Modalităţile de exercitare a puterii s-au perfecţionat, la ora actuală politica este gestionată de entităţi oculte, inaccesibile, pe care bietul om nu le poate înfrunta și de care se teme așa cu se teme de Creator.

În sfârșit mai este și frica de moarte, rezolvată pentru credinioși prin făgăduinţa unei vieţi de apoi. Ateilor le rămâne filozofia lui Epicur: “pentru omul viu moartea nu există, și pentru moarte nu mai există omul viu”.

Sursa foto: wikimedia.org

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest