Cuvântul Dumnezeu este numele dat de români Celui considerat de ei drept Creatorul a tot ce există, Atotștiutor, Atotputernic. Ca orice nume este o invenţie omenească, cu valoare limitată la puterea de înţelegere a omului. Fiecare înţelege cât poate cuprinde mintea lui, dar Cel pe Care L-au numit românii Dumnezeu nu poate fi cuprins într-un nume.

   În Rugăciunea Împărătească, (Matei 6-13)  Dumnezeu, “Tatăl nostru…”, este “în ceruri”, vede și  ajută în ascuns” (Matei 6-18). Dar, “nimic nu este ascuns care nu va fi descoperit” (Matei 10,26). În șfânta Scriptură, Dumnezeu nu este văzut de oameni. Unde este “ascuns” Dumnezeu ? Este  El inaccesibil simţurilor omenești ? Cui ne rugăm când suntem la necaz și spunem “Doamne ajută-mă”? Şi când ajutorul Lui vine imediat dacă însoţim rugăciunea cu credinţa sinceră că ne va ajuta ?.

  Zadarnic îl căutăm pe Dumnezeu în “ceruri”, El se află cu noi, alături de noi, în noi și așteaptă să fie chemat.  Prezenţa permanentă lângă oameni a Lui Dumnezeu nu mai este pusă la îndoială, dar, de ce nu-L vedem, auzim, simţim ?

     Un răspuns spontan am primit de la cea aflată tot timpul în proximitatea mea : “Pentru că Dumnezeu este peste tot”. Bineînţeles, dar cum se manifestă Dumnezeu ?  În Biblie este scris că este o Fiinţă,  fără să se precizeze ce fel de Fiinţă. Noţiunea fiinţă este definită în dicţionare ca ceea ce există, fără să se precizeze natura acestei existenţe. Oamenii au restrâns semnificaţia fiinţei la tot ce este viaţă, animală sau vegetală, deci materie, uitând de  existenţa spirituală, care a fost înaintea materiei.

    Ipoteza Big Bangului, acceptată de știinţă, spune că Universul a apărut din nimic (!), nimicul fiind acceptat ca lipsa unei exixtenţe materiale. Ne aflăm în plină aporie, o contradicţie insolubilă. O posibilă rezolvare se află, cred, în teoria propusă de Bertrand Russel pentru explicarea paradoxului logic, o noţiune foarte controversată. Filozoful și matematicianul englez a introdus conceptul “mulţimea tuturor mulţimilor”, ce poate fi acceptată ca Spirit Suprem numit de români Dumnezeu.

  Matematica este, însă, un domeniu prea abstract, accesibil numai celor interesaţi și consacraţi studiului ei. Un gânditor francez a spus pentru nespecialiști cum poate fi găsit Dumnezeu : “dacă Mă caută Mă găsește !” La îndemnul francezului L-am căutat pe Dumnezeu și cred că l-am găsit : Este “ascuns” în conștiinţa, în sufletele oamenilor în imensul depozit al Mulţimilor, unde a intrat odată cu apariţia omului ca specie, nu-L vedem, dar răspunde prezent la fiecare chemare, rugăciune sau nevoie. Dumnezeu nu poate fi perceput cu simţurile omenești pentru că este Spirit, cea mai desăvârșită formă a existenţei, este Mulţimea tuturor mulţimilor, este certitudine absolută, dincolo de logică și materie.  Este răspunsul dat lui Moise pe munte : “Eu sunt Cel ce sunt”.

  După ce am expus un punct de vedere, modest,  firav, aflat în depozitul meu de amintiri, am căutat și alte concepţii despre existenţa și locul unde se află Dumnezeu.

      Pe la începutul mileniului 2 un episcop englez Anselm, sanctificat după trecerea în eternitate, a argumentat existenţa lui Dumnezeu printr-o judecată logică : Universul a fost creat de cea mai mare putere, numită Dumnezeu. Dacă n-ar exista Dumnezeu înseamnă că există o putere mai mare dar nu poate fi imaginată o putere mai mare. Şi cum nu există această putere, înseamnă că Dumnezeu există. Omului, o entitate măruntă, nu-i este dat să cunoască cea mai mare putere din Univers.

  În al cincelea deceniu al mileniumuli 2 un matematician austriac, Kurt Gödel a întocmit o formulă matematică foarte complicată, compusă din 3 definiţii, 5 axiome și 4 teoreme prin care a demonstrat existenţa lui Dumnezeu. Gödel, inspirat din concepţia lui Anselm, s-a folosit de teoria supoziţiilor din Logica modală. Într-un rezumat degradant, teoria lui Gôdel ar putea fi prezentată în felul următor : Unele supoziţii pot fi demonstrabile într-un cuvânt, altele în două cuvinte și altele în toate cuvintele. Supoziţiile demonstrabile în toate cuvintele sunt necesare. Existenţa lui Dumnezeu, demonstrabilă în toate supoziţiile, este necesară, deci nu poate fi pusă la îndoială

 De adăugat că Gödel nu a publicat formula sa, a fost un om chinuit, obsedat de ideea că va fi otrăvit, a slăbit până la 30 de Kg și a murit după 38 de ani de la întocmirea formulei matematice a Lui Dumnezeu, care a fost publicată, la cerea sa după ce a decedat. Nu putem să nu facem analogia cu Mitul lui Prometeu șui cu Mitul Sacrificial.

   Sper că i-am convins pe cei ce îmi vor reproșa că n-am început cu punctele de vedere ale înaintașilor. Logica și Matematica sunt rezervate unor consacraţi. Articolul meu este adresat tuturor știuitorilor de carte din România.

 

                                            Nicolae Radu, Februarie 2016

Image courtesy of Stuart Miles at FreeDigitalPhotos.net

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest