Un comentariu la ” Ela cea fără de cuvinte”,  bijuterie pentru copii și nu numai.  Editura Cartea Copiilor, 2015.

Autoare : Victoria Pătrașcu, text și Cristiana Radu, ilustraţii.

Textul literar se asociază foarte bine cu ilustraţia, adevăr cunoscut de mult și practicat de chinezi în frumoase combinaţii de ideograme, simboluri grafice de litere și morfene. Cel considerat promotorul asocierii între text și ilustraţie a fost John Amos Komenski, cunoscut și sub numele de Comenius, autorul cărţii Orbis sensualium pictus, apărută în anul 1658. Ulterior metoda a fost preluată și generalizată. Un mare succes au așa zisele benzi desenate, o succesiune de imagini desenate însoţite de text, dialog, sau explicaţie naratoare. Cea mai potrivită asociere a textului cu imaginea s-a dovedit a fi în literatura pentru copii unde combinaţia devine un joc interesant cu valoare educativă.

Recent am intrat în posesia unei asfel de cărţi, o mică bijuterie din familia Micului Prinţ al lui Antoine de Saint Exupery, apărută în Editura Cartea Copiilor, 2015 ale cărei autoare sunt Victoria Pătrașcu, text și Crisiana Radu, ilustraţie. Titlul cărţii : “Ela cea fără de cuvinte”, este incitant, nu poţi să rămâi indiferent la o asemenea provocare. O citeși de mai multe ori ca să găsești ce ascunde fetiţa care nu vorbește. Ela își desenează gândurile, este felul ei de a vorbi, este neînţeleasă de cei mai mulţi pentru că nu face parte din lumea lor. Ea vorbește cu elefanţii, cu șoriceii, cu pisica, o prietenă a șoriceilor (!), cu peștele, care a fugit din mare și tace ca și ea. Cuvintele Elei sunt nehotărâte, refuză tăcerea pufoasă din jur, se simt în siguranţă în căpșorul ei, sunt “timide, dar pline de speranţă”. Ela refuză să intre în lumea cu prea multe cuvinte, o sperie rostogolirea lor dezordonată, agresivitatea și faptul că “într-un final mor istovite” pentru că “nu-și găsesc culcuș în mintea și sufletul nimănui“. Ela este mută pentru cei ce nu pot să asculte gânduri exprimate în cuvinte nerostite, mult mai bogate decât cele ce se revarsă zgomotoase… războinice… se izbesc de asfaltul străzilor… ţopăie de-a valma …și nimeni nu le mai ascultă.

Pe Ela blonduţele cu fundiţe roz n-o înţeleg pentru că  le-a spus mama lor că Ela este proastă. Așa văd ele pe dinafară, dar înăuntru lucrurile stau altfel, cuvintele nespuse sunt prietenoase, răspund la chemarea de ajutor,  salvează pisicile și peștii, spun povești elefanţilor și șoriceilor, adunati în jurul unei mese unde se servește ceai cald. Folosite cu grijă cuvintele slujesc, ascultă și pot salva. Şi tac pentru că înăuntru e regulă să taci.

Şi iată că, asemenea basmelor, apare un prinţ savator, dezleagă vraja, eliberează cuvintele, pitite și speriate, care la început nu știu ce să facă, dar pentru că e cald și bine ies pentru prima dată în lume și spun timid :

“Mă cheamă Ela”

 Cartea cu titlul de mai sus este scrisă de o scriitoare talentată, înzestrată cu o mare gingășie sufletească, cunoscătoare a copiilor și cuvintelor.  Poate fi citită de copiii timizi sau îndrăzneţi, de părinţi și dascăli, de toţi cei care au trăit aventura primelor cuvinte. Ilustraţia, voit naivă, completează  mesajul bogat în semnificaţii al cărţii.

 Nicolae Radu

6.10 2015

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest