Mă apropii cu teamă de Împărăţia Spiritului unde știu că nu pot să  văd, să aud, să ating nimic, dar pot să mă expun la riscuri greu de înfruntat. Se spune că materia din care sunt făcut este o creaţie a spiritului, o existenţă metafizică accesibilă numai sufletului.

Caut în cărţi definiţii omenești ale noţiunii și a altor noţiuni derivate din cuvântul spirit. Găsesc în DEX : “Spiritul este factorul ideal al existenţei, manifestat prin conștiinţă, gândire, raţiune, intelect, imaginaţie, fantezie”, toate aparţinând domeniului metafizicii, adică a  ceeace este dincolo de fizică, de materie. Mă consolez cu observaţia că toate aceste noţiuni îmi sunt accesibile, dovadă că sunt dotat cu darul spiritului.

Caut mai departe o definiţie a spiritualismului, derivat din rădăcina spirit și găsesc : “Concepţia după care spiritul uman este o realitate independentă de materie și factorul principal al Universului, materia fiind un produs al spiritului”.

Pentru spiritism, noţiunea de care vreau să mă ocup, am găsit o definiţie potrivită intenţiei iniţiatice a ABECEDAR-ului : “Concepţia după care sufletele morţilor supravieţuisc și pot să comunice prin diferite procedee cu cei vii”. Iată, într-adevăr, un concept care nu poate lăsa indiferenţi oameni ce-și pun întrebări, existenţi și implicaţi încă da la apariţie speciei. Să ieși din timp, să locuiești într-o omniistorie permanentă și sincronă, este o aventură tentantă, oferită de spiritism.

În anul 1855, un pedagog francez, Denizard Rivail, ascuns sub pseudonimul Allan Kardec, a vrut să vadă ce se ascunde sub “escrocheria” unor vrăjitori ce pretindeau că cheamă spiritele morţilor și obţineau răspuns prin deplasarea unor obiecte sau alte acţiuni ce puteau fi interpretate ca răspunsuri. Fenomenul era cunoscut și reproductibil, însă lipsa unei explicaţii știinţifice îi puneau veridicitatea la îndoială. Kardec a imaginat o altă formă de cercetare a realităţii asociind știinţei bazată pe materialitate, componenta spirituală a religiei. Primul pas a fost renunţarea la primordialitatea și exclusivitatea materiei sau spiritului.

Bazele noii concepţii, expuse în lucrarea “Cartea spiritelor” apărută în anul 1857, constau în două principii :     a) renunţarea la ermetismul cunoașterii știinţifice și filozofice și opţiunea posibilităţii cunoașterii prin toate mijloacele ; Acest principiu își are rădăcina în concepţia lui Comenius, filozof , pedagog și teolog protestant di secolul 17.

b) relaţia dintre om și spirit nu are nevoie de o mediere instituţionalizată, este suficientă spiritualitatea materiei, evocată de J.J Rousseau.

Spiritismul pleacă de la postulatul că fiinţele sunt spirite nemuritoare care locuiesc temporar în corpuri fizice și se reîncarnează pentru a atinge o stare îmbunătăţită a inteligenţei si moralei. Se admite și existenţa unor spirite de trecere, pasive sau active, cu influenţă benefică sau ostilă asupra lumii fizice.  Spiritismul nu este o sectă religioasă, ci un mod de viaţă, o filozofie, nu presupune existenţa unor preoţi,  instituţii și ritualuri.

Numeroși intelectuali europeni și americani  au adoptat spiritismul ca o explicaţie logică a unei realităţi speciale, văzută ca materie spiritualizată. În anul 1982 a fost fondat la Madrid Consiliul Internaţional al Spiritului la care au aderat 35 de ţări. Sediul Consiliului este în Brazilia, unde Spiritismul a avut o  mare influenţă în activităţile caritative și în unităţile spitalicești. Spiritiștii îsi revendică multe întâmplări miraculoase consemnate de istorie și în mod deosebit de Biblie. Biserica Catolică s-a delimitat de concepţia spiristă, dar protestanţii au cultivat-o. Au fost create numeroase grupuri de rugăciune sub numele Reînnoire Carismatică, sau Spirituală, formate din persoane de diferite religii, tolerate și de Biserica Catolică.

Suedezul Swedenborg, celebru om de știinţă și inventator din secolul 18, autor a 14 tratate despre spirism, a avut la vârsta de 56 ani viziuni ale unei lumi spirituale. Pretindea că a vorbit cu îngeri și demoni, că a vizitat Impărăţia Lui Dumnezeu și a stat de vorbă cu Isus Hristos care i-a confirmat a doua venire pe pământ. Cu statutul său de savant, recunoscut de oamenii de știinţă a avut o mare influenţă asupra contemporanilor. Numărul celor ce au practicat spiritismul este mare, îi amintim dintre celebrităţi pe Victor Hugo, pe Bogdan Petriceicu Hașdeu, pe Sir Arthur Conan Doyle, pe fizicienii William Crooke și Oliver  Lodge. Celebre la timpul lor, în secolul 19, au fost și surorile americane Fox, Caterina, Lea și Margareta, care auzind zgomote neexplicate în casa lor au încercat să comunice cu spiritul prezumat a fi la originea acestor zgomote. Au pretins și au transmis presei că au comunicat cu spiritul unui om asasinat în acea casă, dar se pare că una dintre surori a mărturisit, apoi retractat, că a fost la originea acestor zgomote.

Codul de principii stabilit de Kardec și adoptat de doctrina spiritistă poate fi rezumat în felul următor :

-Dumnezeu este cauza primară a tuturor lucrurilor

-Dumnezeu este etern, unic, imaterial, Atotputernic.

-Spiritul nu poate fi definit.

-Toate spiritele sunt destinate să atingă perfecţiunea.

-Există o ierarhie a spiritelor stabilită după reîncarnări și

perfecţionări repetate.

-Reîncarnările corporale sunt totdeauna progresive dar

progresul depinde de efortul spiritului reîncarnat.

-Sufletul are propria sa individualitate pe care o păstrează

și după reîncarnare.

-La reîntorcerea în lumea spiritelor sufletul regăsește tot ce

a trăit pe pământ și în existenţele anterioare.

-Spiritele exercită o acţiune permanentă asupra lumii morale și fizice, ele constitue una din forţele naturii și cauza eficientă a fenomenelor neexplicate sau rău interpretate.

După Kardec principiile morale ale spiritelor sunt cele propovăduite de Isus Hristos.

Se admite exstenţa unor ghiduri spirituale ce pot fi contactate pentru sfaturi și călăuză. Oricine poate primi mesaje de la spirite, dar ședinţele de comunicare se realizează printr-un intermediar, medium. Spre deosebire de canonul creștin al vieţii unice, urmată de judecata severă a faptelor, și de repartizarea sufletului în Paradis sau Infern  concepţia spiritistă oferă o posibilitate de reîncarnare și de perfecţionare. La spiritiști speranţa nu moare și nu rămâne închisă în cutia Pandorei. Nici spectaculoasa întâlnire cu morţii nu este de neglijat. Spiritismul confirmă și răspunsul biblic la întrebarea fundamentală a filozofiei, în privinţa primordialităţii spiritului : “Mai întâi a fost Cuvântul”

Prezentarea unor informaţii generale despre spiritism se oprește în faţa porţii unde se desfășoară ședinţele de întâlnire cu sufletele morţilor. Acolo n-am intrat niciodată. De teamă. Am auzit că spiritele bune, se lasă mai greu convinse de chemări, pe când cele rele vin și nechemate.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest