Cuvântul ruptură este folosit cu o valoare polisemantică, pentru solide, pentru lichide, se rupe un baraj, se rupe ghiaţa, apă solidificată, pentru gaze, vântul rupe norii, pentru atitudini, rupe tăcerea, pentru acte comerciale, politice și civile și angajamente, întreruperea anularea sau incetarea unui acord sau negocieri, în relaţiile interumane, sentimentale, se rupe logodna, sau alianţa, în  actiuni militare, se rupe frontul, în medicină se rupe un organ, un anevrism, și exemplele ar putea continua. Onomatopeea cuvântului ruptură sugerează separarea unor părţi din întreg însoţită de o senzaţie de suferinţă asumată.
    Ruptura presupune o modificare, o transformare, o despărţire, un regret, rareori o eliberare. Ruptura poate fi programată, pregătită cu respectarea unor reguli de conservare a funcţiilor specifice a fragmentelor ce rezultă după ruptură, sau intempestivă, brutală, urmată, previzibil, de sacrificii materiale și funcţionale. Aplicaţia cea mai sugestivă a rupturii programate este operaţia chirurgicală unde un gest inabil poate compromite rezultatul scontat.
   Efectele rupturilor materiale sunt obiectul știinţelor zise exacte, fizica, chimia, biologia, și a numeroaselor știinţe noi, apărute în ultima vreme. Complexitatea informaţiilor știinţifice face inabordabilă o cercetare, efectuată de nespecialiști, a rupturilor materiale. Un domeniu disponibil rămâne cel al relaţiilor interumane, afective și spirituale, domeniu frecventat, conștientizat sau nu, de toţi oamenii. Vom încerca să determinăm motivele și consecinţele rupturilor interumane.
   Mai întâi se cuvine precizarea că pentru a fi ruptă o înţelegere este necesară existenţa ei prealabilă. Societatea umană este bazată pe un cod de înţelegeri, cele mai multe rezultate din obiceiuri tradiţionale, însușite ca reguli de convieţuire, altele precizate în reglementări și legi al comunităţilor, civile sau religioase, obligatorii prin apartenenţa la ele și confirmate prin angajamente cu valoare de jurăminte.
     Procedeul rupturii este simplu, se forţează rezistenţa materialului sau a termenilor stabiliţi prin înţelegere. Rezultatul este dispariţia obiectului sau înţelegerii cu posibilitatea apariţiei unei entităţi noi, diferită de cea dinainte, un lucru rupt nu mai poate fi la fel cu cel dinaintea rupturii. De cele mai multe ori cel ce provoacă ruptura și apariţia unui lucru nou, nu și-a propus dispariţia obiectului vechi și apariţia unui obiect rupt însă regretele sunt tardive.
    O ruptură dramatică a relaţiilor interumane este războiul, un conflict, de obicei militar, între două sau mai multe grupuri sau state, o continuare a luptei politice cu alte mijloace. Din timpuri străvechi războiul a fost metoda de acaparare prin forţă a unor bunuri, teritorii și averi. Războiul a nesocotit aspectele morale și juridice ale colectivităţilor. Consecinţele războiului sunt crime, privări de libertate, violuri, furturi, silnicii, toate rămase nepedepsite, pentru că războiul a fost acceptat ca modalitate de rezolvare a conflictelor dintre state. De  multe ori războaiele sunt provocate de personaje aflate la limita dintre normal și patologic, așa numitele personalităţi borderline, înzestrate cu o mare putere de persuasiune, adevărate genii ale rupturii și ale distrugerii. La lupta unei comunităţi cu alte comunităţi participarea a fost impusă de cei ce și-au asumat rolul de conducător. Legitimitatea războiului nu poate fi  justificată, dar s-au găsit explicaţii care ignoră logica. Fapt este că istoria este o poveste a războaielor și a personajelor care le-au provocat.
   Nu vom intra în amănuntele noţiunii de razboi, s-au scris multe pagini despre agresiune, agresori și victime, despre strategii și tactici, despre mari generali și comandanţi, despre alianţe și trădări. Ne vom opri la rupturile de relaţii dintre oameni care n-au nici o legătură cu războaiele.
 Nu voi căuta exemple de rupturi ale relaţiilor interumane, ele pot fi găsite cu ușurinţă. Cea mai frecventă și dramatică prin consecinţe este ruptura familiei, o instituţie neglijată și defavorizată de progresul știinţific și de evoluţia relaţiilor interumane.
         Dintr-o familie ruptă rezultă două jumătăţi, două entităţi diferite, condamnate să rătăcească într-o lume unde ruptura este rău înţeleasă. Drama jumătăţilor rătăcitoare este completată de suferinţa rupturilor ce rezultă din familie, abandonate, rămase fără puncte de referinţă și aderenţă. Acceptarea cu ușurinţă a noţiunii de ruptură a familiei este incorectă și păcătoasă, nimic nu poate justifica consecinţele unei rupturi a familiei.
  Înţelepciunea, confirmată de timp, bine exprimată de vorba populară : “dă-mi Doamne gândul de pe urmă înainte de a strica” se aplică perfect în cazurile de rupturi ale familiilor.
  Nicolae Radu, ianuarie 2016
Image courtesy of Stuart Miles at FreeDigitalPhotos.net

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest