Este cunoscut interesul omului contemporan pentru  metodele folosite de chinezi și indieni în obţinerea unor dispoziţii psihice favorabile întâlnirii între profan și sacru, între cuget și spirit, ambele primite de om odată cu apariţia speciei.
     Despre Meditatie și Contemplaţie (le-am acordat cu premeditare rangul de substantive proprii), se vorbește frecvent în lumea oamenilor informaţi. Mai greu este să afli cum se pot practica. Definiţiile celor două noţiuni se pot afla din dicţionare, dar sunt puţin folositoare, ca toate definiţiile. Am căutat pentru cititorii Blogului Memorii de medic.ro metodologia practică a Meditaţiei și a Contemplaţiei. Iată ce am găsit :
   Meditaţia este o metodă simplă. Te așezi într-o poziţie comodă într-un loc unde nu ești deranjat. Respiri regulat și controlat; în sensul că îţi concentrezi atenţia asupra respiraţiei. Cauţi liniștea interioară aflată dincolo de preocupările zilnice, pe care le ignori. Urmărești ce se întâmplă, auzi zgomotele lumii din afara ta și propria respiraţie căreia nu-i acordai atenţie înainte, iei cunoștinţă cu surprindere de corpul tău, de organele lui, despre ce funcţie îndeplinesc.Dacă simţi durere te oprești asupra ei, nu o treci cu vederea, o trăiești, fără să te focalizezi asupra ei. Gândurile vin și pleacă, nu le oprești, cu timpul sunt din ce în ce mai rare. Încet încet intri într-o comuniune cu propria fiinţă,  nu mai ești deranjat de anturaj, plutești într-o stare de certitudini, într-o liniște desăvârșită, asemenea unui Paradis imaginat. Prin Meditaţie Spiritul se golește de alte stări de conștienţă și permite accesul la esenţă, la puritate. Durata Meditaţiei se autoreglează. Repetarea ei este bine venită.
     Contemplaţia este o asociere a lumii percepută prin organele de simţ la viaţa spirituală. În Contemplaţie se stabilește un contact inexprimabil între judecată și admiraţie.  Pentru Aristotel Contemplaţia, sub numele theoria, este cea mai puternică activitate, care vizează ceea ce este mai profund în om, dar rămâne un ideal. Platon atribuie Contemplaţiei virtutea iluminării,  iar Plotin o asimilează cu bucuria împlinită. Contemplaţia a fost definită ca unire cu Dumnezeu prin  cunoașterea afectivă. Chateaubriand exprimă Contemplaţia în trei cuvinte : privire, iubire, întâlnire, iar Victor Hugo ca pe o poartă spre fericire, iubire și amintire.
     Exemplu de Contemplaţie este gestul de a privi lung și admirativ un obiect sau o operă de artă. În Contemplaţie se realizează o formă de cunoaștere particulară, inefabilă, eliberată de emoţiile impure. Anumite genuri de muzică pot favoriza intrarea în starea de Contemplaţie. Nu există o tehnică a Contemplaţiei, starea nu se obţine la comandă, există însă o dispoziţie cu rădăcini metafizice, accesibilă mai ales celor pregătiţi prin educaţie și instrucţie. Expresia “dus pe gânduri” nu se potrivește, în timpul Contemplaţiei gândurile dispar, comunicarea cu spiritul este directă, n-are nevoie de formulare în cuvinte, vocaţia Contemplaţiei a apărut înaintea gândirii. Binefacerile Contemplaţiei sunt accesibile mai ales celor ce s-au străduit să înţeleagă tainele materiale și spirituale ale lumii. O formă particulară de întâlnire cu Sacrul este Rugăciunea. Despre Rugăciune într-un capitol viitor.
Nicolae Radu, ianuarie 2016
Image courtesy of Stuart Miles and master isolated images 
at FreeDigitalPhotos.net

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest