Cuvântul masturbare este evitat în vorbirea curentă, dar procedeul este practicat de marea majoritate a oamenilor, bărbaţiși femei. De vină este,  cunoscuta jenă de evocare a termenilor legaţi de sex, dar și războiul declarat de instanţele religioase care își atribuie misiuni importante în tot ceea ce ţine de creaţie și reproducere, ca reprezentatnte ale Creatorului.

Definiţie : Masturbarea este procedeul de manipulare repetată a organelor genitale cu scopul de a produce starea specială ce însoţește actul sexual. Etimologic termenul provine de la cuvântul inventat de Montaigne, manusturpation, mână murdară, transformat ulterior în masturbation, gestul de a murdări mâna. În limba greacă are o conotaţie de prostituţie.

Masturbarea este o formă specială de activitate sexuală observată la toate animalele și, probabil, în variante adaptate, la toate vieţuitoarele. Dorinţa sexuală, descrisă la om de Freud sub numele de libido, este o înzestrare naturală menită să favorizeze apropierea dintre sexe și actul de procreaţie. Satisfacerea dorinţei sexuale este o necesitate și procedeul masturbării, aflat la îndemână, a fost folosit în toate perioadele de evoluţie a omului. Cercetătorii. B. Broussin, R. Philippe, G. Georgi, și M. Sicard,  au comunicat observaţii de masturbare încă din viaţa uterină. Urmăriţi prin metode moderne (echografie) nenăscuţii îșî mângâie organele genitale, execută mișcări specifice de satisfacţie urmate de un somn asemănător celor ce au împlinit un act sexual. Jocul cu organele sexuale continuă și după naștere și este însoţit de manifestări caracteritice de plăcere. Pentru adolescenţi, Kinsey, un cunoscut certetător al sexualităţii din secolul trecut, a comunicat o frecvenţă de 82,2% la băieţi și 24,9% la fetiţe până la vârsta de 14 și de 94,4%, respectiv 46,2 % la vârsta de 18 ani.

În numeroase colectivităţi tradiţionale masturbaţia este considerată ca naturală și normală. Thoms Zsasz, psihiatru american, celebru pentru denunţarea folosirii psihiatriei ca mijloc de control social, consideră masturbarea ca principalà activitate sexuală a omului.  Masturbarea este practicată de toate mamiferele, cu o menţiune specială pentru primate, reputate pentru frecvenţa practicării ei. Femelele se mastubează mai puţin decât masculii.

Moralitatea msturbării a fost un subiect controversat. Mult timp a fost considerată ca un viciu moral, ca o perversiune. Filozoful cinic Diogene din Sinope încuraja masturbarea pe care o practica în public, ûnsoţind-o de cuvintele :”ce bine ar fi să ţină si de foame”.  Pentru Biserica Catolică automasturbarea era un  păcat  contra actului de repoducere, condamnabil, ca de altfel orice ejaculare în afara vaginului, dar masturbrea reciprocă între parteneri, asimilată ca fază preliminară a actului sexual este considerată normală. Biblia și Coranul condamnă masturbarea. În Biblie se face referinţă la Geneză 39- 8,9,10, în care fiul lui Iuda, Onan, a refuzat să dea sămânţă lui Tamar, soţia fratelui decedat Er, așa cum era datina egipteană și feniciană. Onan se masturba înainte de a se culca cu Tamar și arunca sămânţa pe pământ, pentru că fiul lui Tamar urma să poarte numele fratelui sau Er, decedat, cu care avusese numeroase conflicte. Dumnezeu l-a pedepsit pe Onan luându-i viaţa. De remarcat că Dumnezeu nu l-a pedepsit pentru masturbare, ci pentru că nu a vrut să transmită sămânţa fratelui său. De la Onan a rămas termenul de onanism, sinonim cu masturbarea. În limbaj circulă și alte variante, unele dizgrţioase.

Adevărata persecuţie a masturbaţiei a avut loc în secolele 18 și 19, când slujitorilor Bisericii li sau adăugat medici, în special specialiștii psihiatri care au atribuit numeroase afecţiuni psihice obiceiului de a se masturba. Părinţii erau sfătuiţi sa supravegheze copii, să-i împiedice sa se atingă de organele sexuale pentru a preveni afecţiuni  psihice grave, labilitate nervoasă, incapacitate de concentrare și chiar epilepsie. O mare influenţă a avut o broșură cu titlul “Onania”, apărută la Londra în anul 1715, atribuită chirurgului John Marten, în care erau descrise consecinţe apocaliptice ale mastubării, fără să se aducă  argumente știinţifice. De la această carte de câteva zeci de pagini a început prigoana și condamnarea  masturbării. Unul dintre cei mai încrâncenaţi adversari ai masturbării a fost medicul elveţian August Tissot, celebru la vremea lui. Argumentele lui n-au fost, însă, bazate pe observaţii riguroase, știinţifice, ci pe metafore și anecdote.

N-au lipsit exagerările mostruoase, cateterizarea și excizia clitorisului, infibularea faraonică, introcizia, operaţie de lărgire digitală a orificiului vaginal, instalaţii de “protejare” a organelor genitale și alte intervenţii mutilante, deseori însoţite de complicaţii infecţioase și sechele. Fără voia lor medicii din secolele trecute se întorceau la obiceiuri barbare practicate de unele comunităţi primitive. Sunt ușor de înţeles astăzi consecinţele unor astfel de procedee asupra copiilor.

În secolul XX au fost efectuate cercetări știinţifice bazate pe statistici semnificative și s-a dovedit că măsurile severe  de protecţie a copiilor împotriva masturbării erau nejustificate și periculoase.

Numeroși cercetători s-au specilizat în sexologie. Dintre aceștia se cuvin amintiţi cobtroversatul Alfred Kinsey, bisexual, tată a patru copii, creatorul Institutului ce-i poartă numele și cuplul William Masters – Virginia Johnston, ale căror cercetări sunt completate de experienţa personală. Au început colaborarea printr-o atracţie dublă, intelectuală și sexologică, au continuat-o în uniune maritală și apoi, după separare, prin interesul comun pentru sexualitate, unde, printre altele, au dovedit că mastubarea nu  numai că nu este periculoasă, dar are efecte benefice asupra copiilor și adulţilor.

Atitudinea actuală a profesioniștilor sexologi este favorabilă masturbării. Masturbarea este considerată ca practică normală pentru copii, fiind unanim admis că are efecte psihologice si fiziologice benefice. Contrar unor afirmaţii lipsite de argumente, s-a costatat că masturbarea crește șansa de fertilizare prin împrospătarea spermei cu spermatozoizi proaspeţi și viguroși, print acidifierea mucoaselor vaginală și uterină și o mai bună funcţionare. Starea de sănătate fizică și psihică a celor ce practică masturbrea se ameliorează.

Frecvenţa masturbării este mai mică pe măsură ce se înaintează în vârstă. La început poate fi zilnică, apoi de câteva ori pe săptămână pentru ca la vârsta adultă să scadă la odată pe săptămână sau mai rar. La vârstnici plăcerea ce însoţește masturbarea este diminuată sau dispare. S-a crezut că la persoanele care nu trăiesc în cuplu frecvenţa episoadelor de masturbare este mai mare, dar s-a constatat că frecvenţa masturbării reciproce la cupluri este destul de importantă. Masturbarea nu reduce frecvenţa relaţiilor sexuale ale cuplului, mai mult, se pare că o îmbunătăţește. Deseori masturbarea se însoţește de vizionarea unor materiale pornografice cu fantasme sexuale.

 

Nicolae Radu  19.11.2014

 

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest