de Nicolae Radu

Sintagma cu numele de mai sus circulă în limbajul îndrăgostiţilor cu intenţia de a particulariza sentimentul de iubire și de a-i da o valoare personală. Precizez de la început că mă voi referi numai la iubirea dintre un bărbat și o femeie, unde sintagma de mai sus este folosită cu scop de întărire a înţelesului.

Iubirea dintre un bărbat și o femeie este un sentiment de atașament afectiv  manifestat prin tandreţe, respect, devotament și gesturi ce vor să-l probeze și să-l sublinieze, o “stare de beţie în care ne propiem bezmetic de persoana iubită” Alăturând adjectivul mare la iubire nu-i crești valoarea, iubirea este sau nu este, ea face parte din categoriile totul sau nimic, e greu de admis că cineva ar putea să spună că are o jumătate de iubire. Sentimentul de iubire este greu de exprimat, este mut, îndrăgostiţii spun de multe ori că nu știu să se exprime, se mulţumesc să facă mărturisirea  prin două cuvinte  care exprimă totul : “te iubesc”.

Iubirea face parte din misterele lumii, un impact cu Marea Forţă, un mit fundamental, personificare a invaziei instinctului de procreaţie bine reprezentat în spiritualitatea românească prin Mitul Sburătorului.

Iubirea dintre un bărbat și o femeie este o manifestare naturală, biologică, a instinctului de reproducere și perpetuare, moderat sau accentuat de conotaţii spirituale, psihologice culturale și sociale. Manifestări de iubire se întâlnesc și la animale dar sunt legate mai mult de componenta biologică, ritmată de momentele când pot să se reproducă, cunoscute sub numele de rut.

Sintagma marea iubire este un mit literar cultivat de poeţi, dramaturgi și romancieri care au inflamat cu talentul lor inimile cititorilor, identificaţi cu personajele plăsmuite. Iubirea este un sentiment individual, neîmpărtăsit obligatoriu de persoana iubită. În literatură sunt cunoscute situaţii când persoana iubită este inaccesibilă sau nu știa că este iubită. Istorici literari pun la îndoială existenţa reală a iubitei lui Dante, Beatrice Portinari, care oricum, la cei nouă ani când a cunoscut-o Dante era prea tânără pentru o iubire atât de mare, iar când a văzut-o a doua oară era căsătorită.

După Charles Dickens a iubi înseamnă să-ţi dai inima și sufletul celui care ţi le va zdrobi, iar Blaise Pascal crede că nu iubim nicodată persoane ci calităţile lor. Pentru a obţine un important efect artistic, necesar seducerii cititorului, plăsmuitorii de mituri ale marilor iubiri introduc mijloace potrivite, suferinţa, dramatismul și chiar sacrificiul personajelor

Martin Amis, romancier znglez contemporan, de mare succes, bun cunoscător al variantelor de iubire din secolul XX, crede că ficţiunea este o artă erotică. În acest context fiecare îndrăgostit poate să-și imagineze o mare iubire, folosind mijloacele personale de plăsmuitor. Nu și unică. Într-o viaţă se poate iubi și de două ori, la fel de mult.

 

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest