de Nicolae Radu

Privesc prin fereastra camerei mele de sedentar și văd oameni, case, flori, mașini, pomi înfloriţi, păsări cântăreţe, le aud, mă simt umilit și fericit, nu știu de unde a ajuns la mine atâta bogăţie miraculoasă. Cine mă iubește atât de mult ca să-mi dăruiască, fără să-mi ceară nimic, o lume perfectă, mai perfectă decât ar fi îndrăznit să ceară imaginaţia mea? Ce Taină ascunde această lume? Primesc în grabă un mesaj prin care mi se confirmă că primul pas către cunoaștere este întrebarea; la gândul meu sosește grăbit răspunsul: amintește-ţi cuvântul biblic de înţelepiune : „Fără iubire nimic nu e! Tot ce vezi, tot ce există este iubire”. Iată-mă lămurit printr-un nou miracol: revelaţia divină.

Viaţa și toate întâmplările ce ţin de viaţă sunt miracole ale iubirii, florile colorate și frumos mirositoare atrag albinele care duc mai departe iubirea și Taina procreaţiei, fructul căzut din pom după ce a dus la maturitate seminţele, este dulce pentru a atrage animalele, seminţele rezistă procesului de  digestie și se răspândesc pe tot pământul ajutate de vânt și ape, nenăscutul își fabrică un cordon prin care se leagă de corpul mamei de la care primește hrană, oxigen și iubire, masculii sunt înzestraţi cu un organ care însămânţează femelele, la rândul lor dăruite cu toate cele necesare primirii și creșterii rodului. Lista de miracole este lungă, las pe cititor să adauge și să se minuneze. Întrebarea pe care o pun este banală: de ce au fost concepute și plăsmuite aceste miracole? Ce Taină se ascunde în spatele acestor dovezi de iubire universală? Ce este iubirea?

Am căutat răspuns la filozofi, am trecut ușor peste cinismul descurajant al lui Schopenhauer, după care iubirea ar fi o momeală întinsă pentru a perpetua specia, un adevăr parţial pentru că ar fi păcat să fie numai atât. Comte-Sponville, filozof francez contemporan, crede că iubirea este mai puţin un sentiment și mai mult o stare sufletească, o idee asemănătoare cu cea a lui Spinoza care spunea că iubirea este plăcere care însoţește o cauză exterioară. Se spune că a iubi este plăcerea de a se iubi în altul și că iubirea este mai întâi îndreptată către cel ce iubește, o nevoie de răspuns la frica de a nu fi iubit, fiinţa iubită fiind persoana care umple nevoile sufletești pe care nu le putem satiface prin alte mijloace. Se dă ca exemplu instinctul de procreaţie care poate fi realizat cu o persoană ce îndeplinește condiţia de a avea aceeași dorinţă. Nevoia biologică de a avea urmași ne face sa cautăm un partener sau o parteneră pentru a o împlini. Transferăm asupra celui ales toată construcţia noastră imaginativă și-i atribuim calităţile dorite de noi pentru a justifica puterea lui de seducţie și alegerea noastră. Relaţia amoroasă fizică între oameni este, exprimarea, într-o manieră specifică, a principiului universal de continuitate prin reproducere, care justifică într-o orecare măsură și posibilitatea unei repetări cu alt partener, dar, atenţie, înmulţirea partenerilor alungă și duce la poarta pe care scrie : „Lasciate ogni speranza voi che’ntrate”. Mucalit, ca toţi poeţii, Baudelaire spunea că dragostea este o “crimă” pe care nu o poţi face fără un complice. Se referea probabil la dragostea furată.

Iubirea se bazează și pe o renunţare. Descartes atrăgea atenţia ca iubirea este o pasiune care apare fără să ne dăm seama dacă cel iubit merită iubirea noastră. Iubirea n-are nici limite nici reguli. Sfântul Augustin spunea că măsura iubirii este să iubești fără măsură, iar Maupassant îl confirma adăugând: „iubim, nimic în plus, nimic în minus”. Iubirea este un foc misterios unde partenerii ard cu plăcere împreună, conștienţi de efemeritate și de faptul că în fructul ce rezultă se află pieirea lor.

Cercetătorii au căutat localizări și explicaţii ale iubirii și a fenomenelor care o însoţesc. Se admite că iubirea este un răspuns chimic la o recepţie chimică. Locul și structurile cerebrale implicate în procesul iubirii corespund cu cele zise ale „recompensei”. Iubirea se bazează pe așteptarea unei recompense : iubim și așteptăm să fim iubiţi. În societăţile unde sexualitatea nu e considerată o banalitate pot să apară pasiuni devastatoare. Psihologii au observat aspecte speciale de manifestare a iubirii : exaltarea, scăderea puterii de a judeca, lipsa de discernământ, tendinţa de exagerare iar la pacienţii bipolari, maniaco-depresivi puseuri obsesional-compulsive. Specialiștii adictologi au observat o legătură între iubire și dependenţă, ambele coordonate de sistemul de recompensă. Suferinţa psihică la dependenţii de un aumit drog este foarte mare când dragostea lor nu este împărtășită.

Dezvoltarea unor activităţi specifice ale psihicului uman a generat și unele manifestări particulare ca pasiunea, gelozia, prezentă și la animale, monogamia, suferinţa îndrăgostiţilor, exprimarea iubirii pein modalităţi artistice, și altele.

Aceste câteva gânduri îmbogăţite cu lecturi ma fac să nu fiu de acord, întru totul, cu Albert Einstein care spunea : „Nu din cauza atracţiei terestre se îndrăgostesc oamenii”. Rezerva mea se referă la faptul că atâta timp cât nu știm cauza atracţiei terestre nu putem s-o separăm de altă lege universală: legea iubirii.

 

Sursa foto: wikimedia.org

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

9 Thoughts on “Despre iubire fără prejudecăţi

  1. Adina on 25 Ianuarie 2014 at 23:46 said:

    Exprimaţi nişte gânduri sincere care sensibiliează cititorul. Ele îţi pătrund în suflet dacă ştii să analizezi ceea ce se întâmplă în jurul tău, în cazul de faţă cu iubirea! Felicitări şi la cât mai multe articole!

  2. rinalda on 25 Ianuarie 2014 at 23:51 said:

    Aveti dreptate! Fara dragoste, nimic nu are sens. Foarte frumos scris articolul, se vede ca aveti un suflet sensibil. Succes pe viitor!

  3. Mă bucur să văd un articol așa frumos scris de o persoană adultă. Ai crede că în secolul ăsta mizer numai tinerii mai cred în iubire! Mențineți speranța!

  4. Alex Szollo on 26 Ianuarie 2014 at 0:06 said:

    Iubirea este Legea sacra suprema, este crezul Celui care a avut curajul de a Se numi Calea, Adevarul si Viata, si pana in ziua de azi, este miezul celei mai puternice revolutii incepute vreodata: aceea a Crestinatatii autentice, dincolo de constrangerile ritualistic-confesionale, o Crestinatate la care trebuie sa nazuim sa ne intoarcem.

  5. Ina Maria on 26 Ianuarie 2014 at 13:06 said:

    O trecere sublimă prin diferiţi filosofi, o sensibilitate ce pătrunde la o primă citire şi te face să continui şi să mai vrei să citeşti.
    Felicitări pentru acest articol minunat şi la cât mai multe!

  6. Maria on 26 Ianuarie 2014 at 20:08 said:

    “Măsura iubirii este să iubești fără măsură.”
    Ce frumos … :)

  7. Ce este iubirea? Fiecare va gasi alt raspuns, si totusi niciun raspuns nu ar putea vreodata sa raspunda obiectiv, ca intr-o matematica emotionala, unde e de la sine inteles, ca unu plus altul daca fac 2, este gresit, caci trebuie sa fie unul.
    Iubirea este inceputul existentei si prelungirea sufletului in nefiinta, este viata si speranta, este schimbare si incercare, este curaj si patima, este pacat si binecuvantare. Este alfa dar nu este omega, caci nu are fin.
    Este izvorul de bine ce ne arata cel mai frumos zambet, este lacrima cea mai frumoasa pe care au simtit-o obrajii, este atingerea pe care o recunoastem ca si pe casa parinteasca, desi nu am mai intalnit-o vreodata, este privirea in care ne pierdem ca sa ne regasim ca fiind de ajuns, ca fiind eterni odata cu Timpul. Este miracolul care face totul posibil, este invierea din moarte si reafirmarea Sinelui prin Celalalt, acel suflet care bate in acelasi ritm bataile inimii noastre. Iubirea este simfonia simturilor si respiratia care isi gaseste caminul in alta fiinta. Suntem doi ca unul. Iubirea nu se merita, ea se simte, cucereste, iarta, suspina, lupta, renunta la Sine pentru a se regasi in Celalalt, se hraneste din Celalalt.
    Pentru ca Celalalt este Sinele, nu mai exista loc de separare, nici aici, nici in nefiinta, sau in eternitate. Se vor regasi mereu, sub orice forma: ca obiect, ca animal, insecta sau om.

    Frumos articol, am rezonat cu fiecare cuvant, zambind.

  8. Autorul on 27 Ianuarie 2014 at 18:12 said:

    Draga Emma, te felicit pentru cuvintele frumoase si sincere. Te astept cu noi comentarii, de preferat la rubica Mesj pentru cititori. Promit sa raspund la întrebarile tale Cu prietenie Autorul

  9. Va multumesc mult pentru apreciere. Promit si eu sa comentez in rubrica indicata.
    Multa sanatate si inspiratie!

Add Comment Register



Lasă un răspuns către Autorul Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest