Maximilian al II-lea, Împăratul Sfântului Imperiu Roman, s-a însurat cu prima verișoară a sa, Maria a Spaniei.

 

Incestul este definit ca relaţie sexuală între membrii unei familii sau rude apropiate legate prin consangvinitate, adopţie sau căsătorie. Interzicerea incestului est un Tabu care datează de la apariţia primelor comunităţi omenești. Numele vine de la cuvântul latin incestus, care se traduce prin plăcere trivială, indecentă. În vorbirea curentă noţiunea de incest este foarte rar folosită, considerată ca vulgară. Relaţia incestuală poate fi consimţită sau prin viol.

Incestul este un act criminal interzis prin lege cu circumstanţe agravante dacă implică un copil. A fost chiar asimilat ca o moarte psihică. Încadrarea legală a fost diferită în funcţie de societăţi și epoci istorice. Revoluţia franceză din 1789 a dezincriminat incestul considerându-l ca o afacere intimă în care statul nu are nici un amestec. Acest punct de vedere a fost reevaluat ulterior. Diferenţele de încadrare juridică sunt și astăzi destul de mari. Franţa, Olanda, Spania, Turcia, Rusia, nu au interdicţii legale în privinţa incestului. iar în Elveţia și Germania s-a propus legalizarea incestului consimţit. Violul rămâne sub incidenţa legii violului. În România incestul este pedepit cu închisoare între 2 și 7 ani.

Baza biologică a interzicerii incestului se află în consecinţele medicale ale relaţiilor sexuale între consangvini : frecvenţă mare a malformaţiilor și a unor  boli ereditare.Instinctul de evitare a relaţiilor consangvine este prezent la toate fiinţele vii, înscris în patrimoniul genetic, și se manifestă printr-o atracţie crescută între indivizi diferiţi din punct de vedere genetic. Studii recente au arătat că mecanismul se află în Complexul Major de Histocompatibilitate (CHM) situat pe suprafaţa leucocitelor, o structură implicată în imunitate și în mecanismele de respingere a transplantelor. Genele care codifică sinteza moleculelor  de CHM au un rol important și în selecţionarea partenerului sexual. Un experiment simplu, dar convingător a fost cel numit al tricourilor transpirate. Mai mulţi bărbaţi au purtat câteva zile câte un tricou, fără sa fie cunoscuţi de femeile implicate în experiment. Tricourile au fost oferite pentru evaluarea prin miros a acceptării sau respingerii ca eventuali parteneri sexuali. Femeile au optat pentru purtătorii de tricouri ale căror structuri genetice erau diferite de structurile proprii. De notat că varietatea structurilor genetice individuale este foarte mare.

Evitarea consangvinităţii este prezentă și la plante, în forme specifice. Polenul, particula reproducătoare masculină, este purtată de vânt sau de insecte până când găsește particula feminină pe altă plantă cu care dă naștere unei plante noi.

Prin incest principiul biologic al evitării consangvinităţii nu este respectat, dar se pare că nici nu poate fi evitat.  Studii genealogice au stabilit un coeficient de consangvinitate în funcţie de gradul de rudenie. În comunităţile închise există un grad mai mare de consangvinitate, acceptat. Căsătoriile între veri primari sunt frecvente la unele comunităţi și chiar sunt recomandate pentru  se păstra unitatea familiei extinse.

Istoria a reţinut cazuri celebre de incest. Zeiţa egipteană Issis era sora și soţia zeului Osiris, cu care l-a avut pe Horus. Faraonii au invocat această relaţie zeiască pentru a justifica relaţii sexuale și căsătorii între fraţi și surori, argumentând că ei au origine divină  și pot să facă la fel ca zeii. Un asfel de argument este invocat și de reprezentanţii unor clase de “aristocraţi” în comunităţi umane în timpul nostru, cum ar fi unele triburi din Peru.

Noul Testament interzice incestul : “Niciunul dintre voi să nu se apropie de ruda lui de sânge ca să-i descopere goliciunea. Eu sunt Domnul”.( Levitic, 8 -6) Dar în Vechiul Testament este consemnat faptul că Abraham s-a căsătorit cu sora lui.Adam, primul om, a avut trei băieţi și probabil fete. Biblia nu spune cum s-a înmulţit neamul omenesc, dar ipoteza incestului nu poate fi evitată. Aceeași întrebare se poate pune si în privinţa lui Noe, singurul supravieţuitot al potopului. Coranul interzice căsătoriile între ascendenţi și descendenţi, între fraţi și surori, între unchi și nepoţi, dar permite căsătoriile între veri primari.

Istoria a reţinut multe personalităti incestuoase :  Caligula întreţinea relaţii sexuale cu sora sa Julia Drusila, Nero cu mama sa Agripina, Claudiu s-a însurat cu nepoata sa Agripina cea tânără, celebra Lucreţia Borgia era amanta fratelui si tatălui ei și exemplele ar putea să continue. Au fost și cazuri speciale când incestul s-a petrecut între parteneri care nu știau despre legătura lor de rudenie. Cel mai celebru caz a fost cel al lui Oedip, care după ce l-a ucis pe Laios, regele Thebei, s-a căsătorit cu soţia lui, Jocasta și a avut o fiică, pe Antigona, a aflat că de fapt îsi ucisese tatăl și se căsătorise cu mama lui. Ca o dovadă că istoria se repetă este o solicitare recentă adresată Consiliului de Etică din Germania pentru a decide într-un caz de incest involuntar. Este vorba de relaţia dintre Patrick Stuebing și Suzane Karolevschi, care după ce s-au căsătorit legal și au avut mai mulţi copii, dintre care doi cu malformaţii, au aflat că erau fraţi după tată. Cei doi doreau să continue căsătoria. Avizul Consiliului de Etică a fost favorabil, argumentând că ideea abstractă de protejare a familiei nu poate prevala asupra dreptului fraţilor adulţi. Un alt caz contemporan celebru este cel al unui Profesor  de Ştiinţe politice de la Universitatea Columbia din USA, care  a avut relaţii sexuale consimţite cu fiica sa de 24 ani. Vinovat a fost găsit numai tatăl. Atiștii au folosit tema incestului în numeroase opere de artă, romane, piese de teatru, filme, tablouri.

Tabu-ul incestului a constituit o tema de cercetare știinţifică, religioasă, filozofică, socială, biologică fără să se ajungă la un acord unanim. O abordare specială este cea psihanalitică, iniţiată de Freud, după care tabu-ul incestului este rezultatul unor presiuni sociale interiorizate și a dorinţei de a menţine ierarhia generaţiilor, disciplina și coeziunea socială în familie.

Cert este că incestul rămâne o realitate. Numărul relaţiilor incestuoase este greu de evaluat, dar se presupune că este de cel puţin 10 Milioane (pe an!) La comunităţile care trăiesc în condiţii de promiscuitate și în cele cu bolnavii psihici frecvenţă incestului este crescută.

 

Nicolae Radu, 10.12.2014

 

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest