de Nicolae Radu

Motto: „Nihil est ab omni parte beatum” (Nimeni nu este pe deplin fericit)
Horatius

La întrebarea ce este fericirea, n-am aflat răspuns,  deși l-am căutat în dicţionare și în cărţile despre înţelepciune. În DEX, Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, am găsit mai multe definiţii dintre care am reţinut : „stare de mulţumire sufletească intensă și deplină”; „starea omului căruia nu-i lipsește nimic și are corpul și sufletul sănătos”. La ultima definiţie se adaugă nota : „fericire perfectă nu există” (!!)

Prima definiţie este o listă de cuvinte lipsite de încărcătura afectivă atribuită fericirii, iar cea de a doua corespunde mai mult stării de absenţă, de inexistenţă, unde nimic nu lipsește, nimic nu prisosește. Greu de imaginat un om fără griji, fără nevoi, fără proiecte, încremenit într-un prezent permanent și… fericit. Omul este un computer biologic funcţional, cu intrări și ieșiri, cu trebuinţe, cu preocupări, cu proiecte și realizări. Cât despre corpul și sufletul sănătos, nu le putem asocia noţiunii de fericire, pentru că sănătatea reprezintă starea naturală, normală, fără o legătură specială cu fericirea și nu cred că se poate spune, cu certitudine, că nu sunt și bolnavi fericiţi.

Filozofii sunt mai nuanţaţi în privinţa definirii noţiunii de fericire, ei recunosc de la început dificultatea de a o defini, spun că este o aporie, un concept incert, nesigur, greu, dacă nu chiar imposibil, de lămurit. Desăvârșirea, cerută de adevărata fericire, nu există, însăși formula adevărata fericire presupune existenţa mai multor forme, situaţie neconvenabilă noţiunii de desăvârșire. Condiţionând fericirea de realizarea unor dorinţe și idealuri ajungem la definirea conceptului ca stare de stingere a lor prin realizarea  deplină. Or, dorinţa este forţa propulsivă care-l face pe om să înainteze, o dorinţă împlinită naște o altă dorinţă, astfel că stingerea tuturor dorinţelor este de neconceput la un om viu. Numai morţii nu mai au dorinţe, deși nici această afirmaţie nu este sigură atâta vreme cât nu știm dacă moartea este o transformare sau o inexistenţă.

Dorinţele și idealurile nu se realizează în momentul apariţiei lor, ci într-un viitor care se construiește în prezent,  când acţiunile noastre sunt concentrate pentru realizarea lui, văzut ca o perfecţiune spre care ne îndreptăm cu entuziasm. Orbiţi de frumuseţea idealului, uităm că realizarea nu corespunde dorinţelor noastre decât foarte rar și că în loc de împlinire putem să avem decepţie. Dacă fericirea așteptată în viitor poate să fie o iluzie, ne rămâne să o plasăm în trecut, care are avantajul certitudinii. „Ştiu că am fost fericit începând cu momentul când nu mai sunt”. Se conturează însă un nou impediment, un adevăr cunoscut: urmărind permanent trecutul și viitorul pierdem percepţia prezentului și nu putem să-i trăim momentul fericirii. Se verifică astfel caracterul de aporie, nesiguranţă, incertitudine, al fericirii.

Filozofii au căutat alternative care să includă fericirea în prezent.  Şi pentru a o păstra pe pământul oamenilor au asociat-o cu dorinţa îndeplinită.

Epicur a ajuns la concluzia ca fericirea, asimilată cu satisfacerea plăcerilor este o stare de pace între fizic și psihic, dar precizează că înţelege plăcerea ca absenţa durerii și a tulburărilor sufletești, fără să includă și extazul. Plăcerea, după Epicur, se obţine prin supunerea dorinţelor la filtrul raţiunii și abandonarea dorinţelor păgubitoare.

Pentru stoici, fericirea se obţine prin integrarea în natură și prin controlul dorinţelor, în așa fel încât să corespundă naturii. Fericirea, devenită după stoici virtute, se realizează prin cunoașterea naturii și nu este accesibilă decât celor învăţati, înţelepţilor.

Kant definește fericirea ca un ideal al imaginaţiei, dar admite că omul nu poate renunţa la acest ideal. Fericirea este un raport de tensiune între bine și dreptate și nu există decât dacă o cauţi, dar nu numai pentru tine însuţi. Complicat, ca toată filozofia lui Kant.

Nietzsche crede că este o iluzie frânarea dorinţelor și că pacea între corp și suflet este o himeră. La fericire se ajunge numai prin acceptarea dorinţelor.

În sfârșit, s-a mai pus și întrebarea dacă există fericire, întrebare la care fiecare om poate să dea un răspuns. În orice caz, dacă există, nu poate fi asimilată cu apoteoza, un moment tragic, pentru că după apoteoză nu mai poate să urmeze nimic.

Sursa foto: wikimedia.org

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

One Thought on “Despre fericire

  1. UnNefericit on 29 august 2013 at 0:43 said:

    “La fericire se ajunge numai prin acceptarea dorinţelor” Bine zis si un sfat bun !

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest