Rezultatul căsătoriei este familia, definită ca o comunitate  socializată, umană, o societate naturală costituită în jural unui nucleu format din părinţi și copii, în forma restrânsă, la care prin adaugarea generaţiei anterioare, și a rudelor de sânge, unchi, mătuși, veri și verișoare, cu structuri genetice comune, se constituie familia lărgită.

Familia ca societate naturală, este morală, ca toate contrucţiile naturale, fundamentul naturii fiind vocaţia morală.

Principala funcţie a familiei este perpetuarea speciei, întemeierea familiei fiind bazată pe ideea de a avea urmași, prin legalizarea și obligativitatea relaţiilor sexuale. Din această funcţie decurg funcţii secundare : asigurarea reciprocă a nevoilor materiale și spirituale ale celor doi parteneri și ale copiilor ce rezultă din uniunea lor.  Familia este structura pe care se construiesc toate colectivităţile umane, de la cele mai simple până la Naţiune. O funcţie importantă a familei este de rezervor de servicii pentru instituţiile comunitare. Familia nu este o instituţie oarecare, ci una esenţială, pentru că pe baza ei se întemeiază toate instituţiile statului. Balzac crede că “familia va fi totdeauna baza societăţii” iar după Aristotel  ”omul este făcut mai mult pentru familie, decât pentru societatea politică”.

Un instinct familial creează atașamentul comun al părinţilor, devotaţi creșterii copiilor, conjugat cu atașamentul copiilor faţă de părinţi, de fraţii și surorile lor. Stabilitatea familiei se bazează pe unitatea naturală a familiei. Familia este dotată cu personalitate naturală-biologică, morală, juridică și utilitară. În fiecare familie se crează un mediu familial propriu, cu reguli și cutume, cu un limbaj comun, cu un stil de viaţă propriu, o construcţie colectivă privilegiată, un comporatment comun, o comunicare permanentă, de idei, mimetisme, judecăţi, emoţii. Se poate spune că fiecare familie are o personalitate specială, dezvoltată spontan pe baza unei conștiinţe morale. Personalitatea juridică este asigurată de respectarea legilor care conferă drepturi și obligaţii, asigură egalitatea între membrii familiei și stabilește modul de transmisie a proprietăţii. În fiecare familie este recunoscut un “cap” de familie, de obicei tatăl, căriua i se recunoaște o autoritate formală, dar problemele intra familiale sunt de obicei rezolvate de mamă, specializată natural în probleme de creștere și educaţie. Nici o instituţie nu poate să înlocuiască rolul familiei în educaţia copiilor. Cea mai bună metodă de educaţie familială este exemplu personal.

Familia umană se constituie, în principiu, pentru toată viaţa,  spre deosebire de animale, care se separă după ce puii s-au maturizat.

În ultimul timp modelul tradiţional al familei a fost înlocuit de structuri simplificate sau complicate, familia uniparentală, familia homosexuală, familia recompusă, structuri prin care coeziunea a fost afectată cu efecte nefavorabile asupra  educaţiei și creșterii copiilor. Timpul petrecut de părinţi alături de copii a scăzut cu 40% faţă de generaţia anterrioară.  Un studiu efectuat în Franţa a arătat că pentru 86% dintre francezi a avea copii în afara căsătoriei nu mai este o problemă.

Un raport asupra situaţiei familei în Uniunea Europeană a ajuns la concluzia că :”Famila, care în trecut funcţiona ca mijloc de integrare socială a devenit un pact civil între indivizi care caută satisfacţii personale”.

Direcţia spre care se îndreaptă familia în secolul XXI nu este cea bună. Din păcate cei ce au datoria de a sigura viitorul ţării, politicienii, nu au nici cultura nici moraliatatea, necesare educaţiei copiilor, sunt prea ocupaţi de îmbogăţire personală, (care va deveni inutilă fără urmași bine pregătiţi), de intrigi, de compromiterea celor ce vor să facă ceva pentru ţară. Educaţia copiilor a devenit cenușăreasa modernă. Şi e păcat pentru că atunci când ajung să se confrunte, elevii români se dovedesc adversari redutabili.

Se vântură în lume o teorie a conspiraţiei cu intenţia de a descuraja orice inţiativă bună, personal cred că o conspiraţie nu poate fi aplicată la nivel mondial, dar sunt unele domenii în care mirosul ei este perceput de cei cu simţuri dezvoltate. Întrebări se pot pune însă, fără idei preconcepute : De ce în posturile de conducere a societăţii ajung numai cei ce beneficiază de un anumit sprijin ?  De ce se promovează insistent anumite comunităti în defavoarea altora ?  Se mai păstrează funcţia principală a familiei, aceea de perpetuare a speciei, în familiile constituite din doi taţi sau din două  mame ?

Şi o ultimă observaţie. Capitalismul post-socialist a adus mari prejudicii familiei. Din cauza condiţiilor economice precare, mulţi români, părinţi de copii, au părăsit familiile, plecând în lume ca să găsească un loc de muncă. Au rămas zeci, poate sute de mii, copii abandonaţi, lipsiţi de dragoste și educaţie, condiţii esenţiale pentru la deveni, la rândul lor, buni părinţi prin întemeierea unor familii.

 

Nicolae Radu,   6.08.2014

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest