Bucuria și fericirea sunt două stări afective de mulţumire și satisfacţie sufletească.

Bucuria este un sentiment emoţional trăit într-un moment de împlinire a unui ideal, de aniversare a unui moment important însoţit de mobilizare energetică a potenţialului constructiv și creator. Bucuria are și o dimensiune de contagiozitate și este mai accesibilă decât fericirea pentru că este mai apropiată de slăbiciunile omenesti. Starea de bucurie antrenează o ușurinţă de înfruntare a dificultăţilor. Bucuria nu trebuie să fie asimilată exuberanţei și superficialităţii, pentru că este sinceră, convingătoare și productivă..

Fericirea este o stare sufletească de mulţumire intensă și de durată, controlată, mai puţin deranjantă pentru anturaj. Deosebirea dintre cele două noţiuni ţine de spontaneitate și durată, bucuria fiind  spontană și de scurtă durata pe când fericirea se instalează mai lent, dar este mai durabilă.

Pentru Socrate fericirea este viaţa trăită în conformitate cu morala comunităţii în care trăiești.   Etimologic fericirea vine din limba latină și se poate traduce prin roditor, aducător de roade și noroc. Budismul înţelege prin fericire, SUKHA, totalitatea bucuriilor obţinute sub formă de înţelepciune și prin bucurie, ANANDA, o strălucire într-un moment dat.

Activitatea emoţională, pozitivă și negativă, este distribuită la nivelul lobilor frontali ai cortexului. Bucuria, și mai ales fericirea, ocupă spaţiul mental eliberat de stările emoţionale perturbatoare: ura, lăcomia, resentimentul și lasă loc păcii interioare, altruismului, iubirii. Eliberarea de emoţii nu ne transformă în zombii, așa cum sugera teoria apatiei emoţionale, există mecanisme de mobilizare a altor structuri cerebrale, a unor deprinderi însușite de-a rândul generaţiilor și a vieţii individuale.

Meditaţia, o practică orientală, este una din metodele de antrenare a emoţiilor pozitive și de păstrare a vigilenţei emoţionale, fapt dovedit prin înregistrarea IRM a activităţii cortexului. Meditaţia ne ajută să înţelegem mai bine contextul emoţional, dar nu ne face insensibili. Absenţa stărilor sufletești negative nu antrenează în mod automat stări emoţionale pozitive. S-a constatat că starea de bucurie nu exclude absenţa tristeţii și că se înregistrează și stări intermediare. Un psihiatru care tratează o stare depresivă nu trebuie să lase pacientul său într-o stare intermediară  ci într-o stare în care să caute și să primească emoţiile pozitive, fără să degenereze în euforie, o stare de excitaţie necontrolată.  Este important ca emoţiile, pozitive și negative, semnale ale nevoilor spirituale, să fie cunoscute și înţelese. Se admite că raportul optimal dintre emoţiile pozitive și cele negtive este de trei la una. Emoţiile fac obiectul unui capitol în Psihologie și există posibilitatea de a fi învăţate. Cercetări recente au arătat că un antrenament regulat provoacă schimbări în funcţionarea creierului, fenomen numit neuroplasticitate. Budiștii insistă asupra importanţei repetiţiei și regularităţii, folosind imaginea picăturii de apă care poate umple un vas mare. S-a constatat si prezenţa unor contaminări a emoţiilor pozitive, blândeţea, bunăvoinţa, tandreţea, înţelegerea. Boala și handicapul nu împiedică stările de bucurie și fericire.

Starea optimă de sănătate mintală se obţine prin cultivarea valorilor pozitive, un gest de afecţiune, un sfat folositor, toleranţa, sunt valori care pot influenţa evoluţia celor ce nu au o imagine bună despre ei. Psihologia pozitivă susţine că absenţa stărilor patologice este normală, dar nu optimală. Starea optimală presupune activarea potenţialului de cultivare a valorilor pozitive. Dragostea, toleranţa, sfatul bun, contribuie la obţinerea stărilor optimale și au influenţă asupra viitorului individual și al societăţii omenești. Cultivarea emoţiilor pozitive pleacă de la conștientizarea propriilor bucurii și suferinţe și recunoașterea faptului că și alţii au sentimente asemănătoare. Bucuria și fericirea apar când omul este în armonie cu lumea, bucuria se trăiește în prezent, pe când fericirea se  reconciliază cu trecutul și se conectează cu viitorul.

Se cuvine reamintit că bucuria și fericirea, emoţii pozitive, sunt repezentate pe cortex în zone apropiate cu emoţiile negative, suferinţa, durerea, deznădejdea și reprezintă semnale importante, ce trebuie valorificate prin reacţii adecvate. Raportul de trei la una, consemnat mai sus, este un raport individual, care nu se regăsește în raportul colectiv. Numărul emoţiilor negative este mai mare. Să fie vina celor nefericiţi ?

                                        

Nicolae Radu, 25 februarie 2016

 

Image courtesy of nenetus at FreeDigitalPhotos.net

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest