de Nicolae Radu

O cameră austeră mobilată sumar : o masa de lemn cu două scaune, așezate de o parte și de cealaltă parte a mesei, pe care se află mai multe dosare bine ordonate, un registru  deschis,  un pix, un aparat de înregistrare a dialogului dintre parteneri, așezat pe masă. Pe unul din pereţii camerei este agăţată o icoană de dimensiuni reduse. Sub icoană se află o banchetă. Procurorul, așezat pe scaunul cu vedere spre ușă spune cu voce ridicată cuiva prezent, fără să fie văzut, la ușă :
   -Spune-i să intre. Se dechide ușa și apare o doamnă fără vârstă înălţată pe tocuri destul de mari ca să sublinieze picioarele bine proporţionate. Îi aruncă procurorului un zâmbet care vrea să fie provocator. “Sper să apreciezi ţinuta pregătită special pentru dumneata”. Uită sau nu avea de gând să spună “Bună ziua”. Înainte de a se așeza pe scaun îl trage mai departe de masă și expune profesional picioarele după ce ridică rochia deasupra genunchilor.
  Procurorul se face că ignoră mesajul, privește hârtia primită ca denunţ.
   -Luaţi loc doamnă și spuneţi care vă este păsul. Aţi cerut să fiţi primită ca urgenţă. În “denunţul” (pauză!) prezentat la procuratură scrieţi că veţi prezenta fapte cu ocazia întâlnirii cu procurorul. Aveţi și documente scrise ?
    -Păi, am venit să fac un denunţ, eu nu prea le am cu scrisul, mă esprim cu vorbe și cu faptul.
    -Şi care sunt vorbele, întreabă cu puţină maliţie, procurorul.
   -Am s-o iau de la capăt. Cu câteva luni în urmă am candidat la un post de secretară găsit pe internet. Când am ajuns la adresă am văzut din prima că este potrivit pentru mine.
   -Ce aţi văzut ?
   -L-am văzut pe șefu și mi-a plăcut, era un bărbat bine, înalt, stilat, m-a primit ca pe o doamnă, era exact ce căutam eu. M-a angajat imediat, fără să-mi ceară  documente. La început a fost foarte frumos am început să lucrăm și ne înţelegeam foarte bine.
  -De ce spuneţi la început, mai târziu n-a mai fost bine, ce s-a întâmplat ?
  -Ba a fost bine tot timpul, eram foarte mulţumită, până acum o săptămână.
  -Ce s-a întâmplat acum o săpţămână ?
  -Când m-am prezntat la serviciu m-a chemat în cabinet și în loc să ne punem pe treabă mi-a spus așa, pe nespusă masă, ca trebuie să-mi caut post, că a găsit altă secretară.
  -Şi ai venit să-l “denunţi”. Ce motive ai împotriva șefului, te-a șicanat, te-a bruscat, a vrut să te violeze ?
   -Doamne ferește, cum să mă violeze, eu n-am fost violată niciodată, am mers pe încredere, când mi-a plăcut omul i-am dat-o, când nu mi-a plăcut nu m-am dus la el.
   Pauză semnificativă.
   -Atunci ce s-a întâmplat cu șefu  ?
   -S-a întâmplat normal, avea o canapea în birou, nu ca asta, o canapea ca lumea, de ţi-era mai mare dragu să te întinzi pe ea, căptușită, dar destul de tare, numai bună pentru lucru.
   -Doamnă, dumneata ai venit să-l denunţi pe șeful matale sau să-mi spui cum era canapeaua, a întrebat-o, nervos procurorul. Cum ai ajuns la canapea ?
   -M-a luat șeful în braţe și m-a împins, am mers împreună.
   -Şi dumneata n-ai vrut, te-a forţat ?
   -Cum să nu vreau domnu’ procuror, eu am știut totdeauna cum se face treaba de secretară, că nu eram la primul servici, am probat multe canapele.
   Procurorul nu-și poate ascunde un zâmbet și după o mică pauză o întreabă.
  -Dacă ști cum se face treaba de secretară de ce vrea șefu să ia altă secretară.
   -Păi asta vreau să aflu și eu, de asta am venit să-l denunţ, să-mi spună de ce nu-i mai place de mine.
   -De ce nu l-ai întrebat ?
  -L-am întrebat dar inventează motive, zice că fac greșeli deotografie și alte chestii d’astea. Ce, pentru otografie sunt făcute secretarele ? Să dai afară o secretară pentru otografie este un abuz. Da, un abuz, pentru abuz am venit, să-l denunţ, am citit în ziare că abuzul este penal, vreau să-l sperii, am citit că numai procurorii pot să-i ajute pe cei ce suferă de abuz.
   Evident satisfăcută de “pledoaria” sa, denunţătoarea, obosită de atâta efort intelectual, o încheie cu convingerea că a convins.
   -De asta am venit la dumneata, să mă ajuţi să-l sperii pe șefu’ că a abuzat și să-l obligi să mă primească înapoi.
   -Mă tem că nu te pot ajuta, nu găsesc niciun abuz în purtarea șefului matale.
  -Nu se poate, ce procuror ești dumneata, dacă nu ajuţi oamenii la necaz, s-a înverșunat denunţătoarea. Refuzul  este tot un abuz, vrei să fac un denunţ și împotriva dumitale ?
   Procurorul, om care văzuse și auzise multe, a  rămas un  timp fără reacţie. De pauza creată a profitat denunţătoarea :
   -Da, ști ceva, ne putem înţelege, văz că ești bărbat prezentabil, îmi place de dumneata, ai canapea, dar n-ai secretară, ia-mă pe mine, că sunt de meserie, să vezi ce treabă bună facem noi amândoi.
   Nu știu dacă solicitanta a fost angajată sau nu, poate că a fost angajată, cel puţin de probă. Sau de frica unui denunţ.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest