Am căutat semnele de întrebare, instrumentele mele de lucru…

L-am întrebat pe alter ego-ul meu, dușmanul,

Pe care l-am suspectat din nou de trădare.

Numai el putea să mă cunoască atât de bine,

Pentru el este făcut din bucăți identice cu mine.

Am întrebat timpul, durata mea mai întâi,

Apoi am scuturat veșnicia, de la astăzi spre mâine,

Câtă durată validă mai pot să ofer pâine?

Mi-a răspuns în limbajul cifrat: „A fi sau a nu fi,

Rămâne prea multă, te poate orbi

Ca besna adâncă, poate mai rău”.

Am întrebat: „Norocul de unde-i, din foc sau din ape?”

Plecase, n-am mai găsit pe nimeni pe-aproape.

Păcatul de-i sfânt sau satanic, cine poate să spună,

Puțin adevăr am găsit și mai multă minciună.

L-am întrebat pe alter ego-ul meu, pe prieten,

De unde să-ncep din nou începutul,

Acum când găsit-am un scop, ce fac cu trecutul?

Prietenul tace, nu știe, nu spune,

Semnele întrebării, instrumentele mele de lucru,

Refuză întâlnirea cu întrebările mele.

Dușmanii se pregătesc din nou să mă sfâșie,

E semn de tărie, dar e semnalul de luptă.

Durata mea, câtă va fi, ți-o dăruiesc ție,

Norocul a mai fost prietenul meu,

Și tu ești probabil trimisă la mine,

Din cer pe pământ, de vreun zeu.

De cine, nu știu, n-am aflat căutând în veleat

Iar mâinele să-l cunoști e păcat.

 

București, 5-10 mai 1983. Bron, 1998.

 

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest