de Nicolae Radu

 

Predestinat să te oprești atât de jos,

Genetic invalid, sărac în duh, neputincios.

Din când în când privești invidios

La cel de sus și te întrebi gelos:

„De ce e atât de sus?

E cald și-aici nu sunt zăpezi, nici geruri nu-s,

Un răsărit de vrei să vezi sau un apus,

Oriunde poți vedea, real sau presupus.”

 

Predestinat să te oprești la primul greu.

Să nu-l zărești pe Dumnezeu,

N-ai să-nțelegi că-acolo sus, orice apus de soare

E darul Lui neprețuit pentru un om ce moare.

 

St. Vallier, mai 1998.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest