Category Archives: Versuri

784px-Alexander_Mrevlishvili._At_the_Village_Chancellery._1893

de Nicolae Radu   – Ce ești? m-a întrebat deșertul, – Român, i-am răspuns prezentându-mi pieptul, Singura legitimație-dovadă, Cu care am plecat din livadă. – Merg la Azizia, la polul căldurii, Să spun povestea pădurii – Treci, mi-a răspuns, cifrul e bun, E lege și nu mă opun.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS
640px-Dorfansicht_1

de Nicolae Radu   Noi toți oamenii suntem legați Prin contracte nescrise. Seara ne așezăm la masă Cu conștiinta noastră Și adunăm sau scădem. Dacă la soldul zilnic mai rămâne ceva, Atunci e, totuși, bine. Dacă lipsește, Trebuie să completăm mâine. Adunările și scăderile mele Se fac în vieti și în dureri omenești. Dacă adun Citeste tot →

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS
Adolf_Mosengel_Dorf_in_den_Berner_Alpen

de Nicolae Radu   Stejar crescut din verde rădăcină, Predestinat să nu te miști din loc, Te scalzi în sori și-asimilezi lumină, Și resemnat te pregătești de foc.   Ești viu, căci tremuri și te bucuri, Te naști și crești, înfrunți zăpezi și ger, Iubești și zămislești lăstari din muguri Și ai un zeu acolo Citeste tot →

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS
Bolcárova chalupa

de Nicolae Radu   Predestinat să te oprești atât de jos, Genetic invalid, sărac în duh, neputincios. Din când în când privești invidios La cel de sus și te întrebi gelos: „De ce e atât de sus? E cald și-aici nu sunt zăpezi, nici geruri nu-s, Un răsărit de vrei să vezi sau un apus, Citeste tot →

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS
Flowers_in_the_universe

de Nicolae Radu Necesar întâmplător, Faptul e revoltător, Nu pot coatele să mișc, Fără să-mi asum un risc. Rău-ncepe chiar de luni, Sunt flancat de doi nebuni. Unul taie din reviste, Note, comentarii, liste. Le-ntocmește în dosare Mărginite de chenare. Totul e făcut cu știință, Fără nici-o rea credință Spațiile verzi și parcu, Țin de Citeste tot →

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS
Stefan_Luchian_-_Trandafiri_albi

de Nicolae Radu „La început Dumnezeu a făcut Cerurile, Și Pământul, care era pustiu și gol.” Din miezul încins al Pământului A scos prima generație de frați, Pentru care a făcut un palat: Munții Carpați. Pe înaltele ziduri a desenat flori de stâncă. A zis: sunt frumoase! Și a mai dat o poruncă: „Să fie Citeste tot →

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS
690958main_p1237a1-XDF-Hubble

de Nicolae Radu   Ne-ar ajunge numai un dram de fericire, În acest ocean de tragedii. Aduceți, mai aduceți iubire! Plâng moleculele nefecundate de dragoste. Lacrimile să se transforme în ploi Și să se verse toate într-o singură zi, Să fie îngropate în adâncurile pământului, Cu toată durerea omenească. Ne-ajunge doar un dram de fericire. Citeste tot →

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS
541px-Nicolae_Grigorescu_028

Noi bărbații, stăpâni și servitori, Întemnițați și temniceri, Avem nevoie de foarte puțin. Ne-ajunge o minciună veche, Frumos șoptită la ureche. Vai bărbaților ale căror femei, Nu știu să mintă.   Nicolae Radu, 1968. Bron, decembrie 1997

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS