Category Archives: Tufanu’ Trăznit

'Deer_in_a_Forest'_by_Shibata_Zeshin,_c._1880s,_lacquer_on_paper,_Honolulu_Museum_of_Art,_4661.1

de Nicolae Radu Acteon a fost cuprins dintrodată de o mare nelinişte, o teamă irepresibilă i-a îngheţat sângele, l-a oprit în vene, a întors automat capul, atât a mai putut, pentru că după ce l-a văzut şi l-a recunoscut, picioarele n-au mai vrut să răspundă, ca altă dată, când îi venea în minte animalul fioros, Citeste tot →

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS
Alojz_Eberl_-_Pri_Murski_Soboti

de Nicolae Radu După ce veţi citi însemnările povestitorului de la această frumoasă lecţie a pădurarului-filozof Gheorghe Bălăşoiu  sper că nu-mi veţi mai reproşa umanizarea excesivă a gândurilor unui Cerb, fiinţă purtătoare de suflet. Dar, să ne întoarcem în Poiana Bolindeţului, unde l-am lăsat, cu amintirile lui. Suflet trimis pe pământ să se îmbogăţească, Acteon căuta Citeste tot →

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS
Cabin_in_the_woods

de Nicolae Radu Ascult vocea miraculoasă ce-mi dictează amintirile Cerbului Acteon, aflat în Dealul Bolindţului, şi încerc s-o reconciliez cu adevărul istoric şi cu instanţa credibilităţii. Opresc înregistrarea conştient de virtualitatea, îndreptăţită a unor posibile reacţii de reproş privitoare la umanizarea excesivă a cuvântării Cerbului. Dacă precizările pregătitoare, din capitolul începător, n-au fost  deajuns argumentate sau Citeste tot →

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS
640px-Eugène_Galien-Laloue_Feeding_the_chickens

de Nicolae Radu          Aşa s-au despărţit cei doi prieteni, au plecat în direcţii diferite, fiecare cu treburile lui. Urcând spre Vârfu’ Pleşii, Acteon s-a întrebat dacă a priceput cu adevărat vorbele sucite ale bătrânului pădurar. De ce i-a spus că n-a mai rămas nimic din ce a fost, cum să nu mai rămână, a rămas Citeste tot →

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS
430px-Erich_Nikutowski_Sommerliche_Dorfansicht

de Nicolae Radu Amintirile sunt singurele comori ale vieţii, nerevendicate de cămătarii lacomi sau de flămânzii înfometaţi. Când orizontul se îngustează, când se apropie înserarea, când rămânem singuri, scoatem comorile din memorie şi le mai trăim odată. Belşugul de amintiri se cere împărtăşit şi cum Acteon este un boier generos mi-a încredinţat, în acea misterioasă noapte de Citeste tot →

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS
David_Murray_Village_Duckpond

de Nicolae Radu Intoarcerea la locul unde a văzut pentru prima dată Soarele, cel de pe cer şi cel din oglinzile Oltului, era o pagină obligatorie, înscrisă în legenda lui. Ştia că nu se poate opune, era împăcat cu destinul  jertfei şi ca un Faust al pădurilor se pregătea pentru toate întâlnirile posibile, era gata pentru ultima Citeste tot →

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS
581px-Paul_Cézanne_-_Turn_in_the_Road_-_Google_Art_Project

de Nicolae Radu Un cerb mare, trecut de vârsta speranţelor, coboara agale din Vârful Pleşii spre Poiana lui Petrică. Nu se grăbea, nu se temea, cunoştea locurile,  era obişnuit cu singurătatea şi cu liniştea pădurii în timpul amiezei, când soarele, aşezat în mijlocul bolţii cerului, se opreşte să se odihnească, înainte de a pleca la culcare, Citeste tot →

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS
Johannes_Christian_Deiker_Damhirsch_02

de Nicolae Radu                          ’’Non omnis moriar’’ (’’Nu voi muri de tot’’) Quintus Horatius Flaccus Din pădurea seculară a Pleşii, nu mai rămăseseră decât  trei tufani în Poiana Ogoarelor şi doi la marginea Poienei lui Bolindeţ, cruţaţi de strămoşi spre aducere aminte, neînsemnaţi  pentru urmaşi, prea siguri că istoria este făcută pentru eroi, victime sau ucigaşi, pentru fapte Citeste tot →

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS