Şi acum să ne întoarcem la cea mai performantă formă de învăţământ medical, internatul, reintrodus de profesorul Burghele în toamna anului 1957, când eram student în anul V. La început, n-am avut informaţii despre internat, nu m-am prezentat la primul concurs şi am regretat. Am avut noroc, cererea de interni a fost mare, s-au recrutat … Citeste tot →
Cu un dosar ce cuprindea recenzii și cronici la cărţile publicate și cu recomandări de la trei membri ai Uniunii Scriitorilor cu o vechime mai mare de cinci ani, m-am prezntat la Asociaţia Scriitorilor din București, unde l-am găsit pe scriitorul Constantin Stan, Președintele Secţiei de Proză al Asociaţiei. Am avut cu el o dicuţie … Citeste tot →
Născut în zodia agitată a alergării, a neastâmpărului şi neliniştii, am avut, după ce am terminat anii de învăţătură pentru meseria de tămăduitor, un răgaz de aşteptare, perceput ca alunecare în gol, pierdere a reperelor, plutire fără vâsle, fără ţel într-o mare fără margini. Ştiam că nu voi putea să trăiesc fără proiecte, le căutam, … Citeste tot →
Înainte de a începe capitolul despre perioada internatului, cea mai interesantă şi profitabilă profesional, doresc să reamintesc cititorului că nu voi insista prea mult asupra întâmplărilor din viaţa personală, voi fi prezent, fără să fiu, de multe ori, personaj principal. Nu mi-am propus să scriu o carte autobiografică, nici una de reflexie eseistică, filozofică sau … Citeste tot →
De fiecare dată când am ajuns într-o comunitate nouă am căutat prieteni, convins că prietenia este un dar lăsat de Dumnezeu oamenilor. Păstrez și acum convingerea mea, caut peste tot unde intru unul sau mai mulţi prieteni în ciuda numeroaselor decepţii de care am avut parte. Cänd am ajuns în căruţa tatălui meu la … Citeste tot →
In genomul, deja descifrat de ştiinţifici, se află încă multe secrete. Din postura de viitor (apropiat !) postum, deci iresponsabilizat prin plecare definitivă, mă hazardez cu prezumţia că genele încrederii şi ale decepţiei, aflate în litigiu, sunt vecine, nu numai pentru a se confirma o lege născocită de om, legea atracţiei dintre contrarii, ci pentru … Citeste tot →
Un medicinist ajuns în anul III avea nevoie, prin anii ’50 ai veacului XX, de condiţie fizică şi antrenament. Tramvaiele erau aglomerate, veneau rar şi, chiar dacă nu erau prea scumpe, majoritatea studenţilor preferau mijloacele de locomoţie din dotare. Mai greu era când mergeam la spitalele de la marginea oraşului, Central, Panduri, Colentina, pentru care … Citeste tot →
Mi l-a adus Ion Băieșu într-o dimineaţă la spital, aflase că fac minuni cu Acupunctura, mi l-a prezentat ca prieten de la Brăila, ziarist, avea ameţeli, de abia se ţinea pe picioare, încercase cu medicamente prescrise de medici dar degeaba, nu mai scăpa de ameţeli. La anamneză am aflat și de unde i se … Citeste tot →
L-am întâlnit la unul dintre numeroasele concursuri, susţinute în profesiunea de învăţăcel, asumată ca program de viaţă. Aşteptam în faţa unui avizier afişarea rezultatelor. Mi-a atras atenţia vecinul de aşteptare, un ins rigid, statuie aderentă la locul ocupat pe trotuar, sau pândar în plină misiune, cu spinarea uşor încovoiată, împinsă înainte de o geantă enormă, … Citeste tot →
Şcoala medicală de pe malul Dâmboviţei a avut, în prima jumătate a veacului douăzeci, o garnitură de profesori renumiţi, cei mai mulţi fiind specializaţi în Franţa sau în Germania. Primul creator de şcoală a fost celebrul medic şi profesor Ioan Nanu-Muscel. A urmat cursurile universitare la Şcoala Naţională de Medicină şi Chirurgie din Bucureşti, înfiinţată … Citeste tot →
Comentarii recente