de Nicolae Radu

Sintagma Burn-out, propusă în 1969 de Harold Bradley a fost preluată în 1974 de Herbert Freudenberger, un psihiatru din New York, și a devenit o tema de cercetare în lucrările Kristinei Maslach. Freudenberger conducea un Centru pentru toxicomani, de tip  Free clinics, și colabora cu un colectiv de benevoli tineri. Începutul a fost încurajant, tinerii colaboratori dovedeau entuziasm pentru îngrijirea bolnavilor, cu speranţa că îi vor putea ajuta să se integreze în societate. În primul an de activitate se arătau înţelegători, toleranţi, binevoitori cu pacienţii, dar după un an psihiatrul a observat o modificare în comportamentul lor. Entuziasmul și toleranţa tinerilor benevoli dispăruse și apăruse o stare de iritare permanentă, incapacitate de înfrânare, crize de enervare, oboseală, epuizare afectivă, pierderea energiei, lipsa motivaţiei, senzaţia de inutilitate.. În plus apăruse și o patologie de organe, dureri de cap, afecţiuni ale aparatelor respirator și digerstiv, neexplicate de alte cauze. Freudenbergen a înţeles că toată această patologie are o cauză comună și a descris-o  ca un sindrom special, sub numele de  sindrom Burn-out, care într-o traducere aproximativă, dar sugestivă, ar putea fi numit ardere și stingere lentă a unei flăcări foarte luminoasă mai înainte. Psihiatrul a remarcat și o importantă modificare de comportament, în locul toleranţei și compasiunii apăruseră manifestări de respingere și cinism. Surprinzător, benevolii rămâneau cât mai mult timp în serviciu și desfășoarau o hiperactivitate ineficace, relaţiile dintre ei se degradaseră, se evitau și aveau tendinţă să se izoleze.

Freundenberger a atribuit sindromul descris de el decepţiei pe care tinerii entuziaști, convinși la angajare că devotamentul lor  va duce la rezultate bune, au constatat că de fapt au căzut într-o capcană și s-au implicat într-o activitate zadarnică. Freunderberger definește sindromul din punct de vedere medical ca o “stare de epuizare afectivă manifestată prin oboseală cronică, depresie, frustrare, cauzate de un eșec profesional”.

Frevenţa destul de mare a sindromului burn-out, atestată de mulţi psihiatri, au determinat iniţierea unor cercetări și a dus la sistematizarea si clasificarea formelor clinice în vederea unei mai bune abordări terapeutice. Literatura de specialitate o citează pe Christina Maslach, cunoscut psiholog la Universitatea din California. Renumita cercetătoare a realizat performanţa de a întocmi și analiza numeroase chestionare (sute),  cu întrebări despre formele de manifestare, pe care le-a regrupat și ierarhizat și a ajuns la concluzia că trei sunt componentele principale care definesc sindromul de epuizare afectivă, cunoscut sub numele Burn-out și anume : epuizare emoţională, depersonalizare și scăderea randamentului profesional. Pe baza acestor componente definitorii Christina Maslach a întocmit un instrument de măsură a sindromului Burn-out cunoscut su numele Maslach Burnout Inventory (M.B.I.) În final sunt analizate răspunsurile la 22 de întrebări, cuprinse în chestionar dintre care 9 pentru epuizare emotională, 5 pentru depersonalizare și 8 pentru randament profesional scăzut. Când răspunsurile confirmă toate cele trei componebte se pune diagnosticul de sindrom Burn-out. Dacă numai unul sau două componente sunt confirmate ele sunt acceptate ca diagnostice separate. Spre deosebire de Herbert Freudenberger, Christina Maslach acordă un rol mai important condiţiilor de muncă și relaţiilor sociale, în apariţia sindromului și propune introducerea termenului de dezordine psihiosocială

Specialiștii psihologi și psihiatrii sunt interesaţi de clarificările recente asupra sindromului Burn-out, care beneficiază din ce în ce mai mult de tratamente adecvate, cum sunt schimbarea locului de muncă sau al profesiei. Pe de altă parte hiperspecializarea și automatizarea care duc la limitarea activităţii până la gesturi simple, lipsite de participare emoţională, creativitate, inovaţie, sunt factori ce favorizează apariţia sindromului de epuizare emoţională.

Sindromul Burn-out nu trbuie confundat cu sindromul epuizării prin muncă, întâlnit mai ales la japonezi, care i-au și dat nume în limba lor, Karoshi, (al bateriilor epuizate), despre care vom prezenta informaţii într-un capitol viitor.

Sursa foto: wikimedia.org

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest