Nu-i armonia clopotului plângător,

Nu-i susurul șoptit de la izvor,

E zgomot de butoi rostogolit,

Plin cu nimic și dogit.

Cântec de om abandonat sub soare,

O tristă agonie, o vreme-n amânare,

O pândă aspră, o luptă de orgolii,

Nemotivate, speranțe iluzorii.

Cuvintele-s frumoase și versu’nșelător,

Un bocet pentru zilele ce mor,

Ghioc în care prindem ecoul de departe,

De dincolo de viață, de la moarte.

 

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest