Aștept, ca și ieri, pe cel ce nu vine,

Și nu știu ce aștept, și nu știu pe cine,

Argintul e mort și mortul e viu,

Știu și nu știu, nu știu dacă știu.

Curge nemișcarea pentru că toate curg,

Din barba bătrânului Timp-Demiurg.

Uitucul, escrocul, ba chiar și netotul,

Nimicul se revendică totul.

Cel mai complicat simplu rămâne mister,

Pielea, când doare, e tot un poliester.

Nici ultimul om, nici cel înțelept,

Nu știu de ce și dacă e drept

Obstacol să pui acelui ce urcă.

Să fugi, s-o eviți sau s-o respecți pe năpârcă.

De cine depinde norocul ce-aștept,

De-un om, de-o întâmplare? Și asta e drept?

 

București, 1989. St. Vallier, mai 1998.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest