Din îmbrățișarea soarelui cu lutul.

Naște primăvara primul ei fiu, născutul.

Ghiocel firav, tremurând de ger.

Ochii larg deschiși către Tata din cer.

 

Din călduri prea multe, lacome iubiri,

Văile se umplu de tulpini subțiri,

Vara toarnă-n ființe prea plinul din zei,

Totul e posibil, e de ajuns să vrei.

 

Palidă, bolnavă de iubiri prea multe,

Toamna-și frânge torsul, florile s-asculte;

Galbenele frunze, fără viitor,

Îi aștern în cale fermecat covor.

 

Din pădure iarna iese ca să vadă,

Haina ei cea nouă, giulgiul de zăpadă;

În pământ, miracol, protejat de scut,

Se zidește-n vrajă pomul nenăscut.

 

Nicolae Radu, 1984.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest