de Nicolae Radu

 

Suntem bolnavi de o boală acerbă,

La noi, vorba nu mai e vorbă,

Ce vrei să spui nu o faci de frică,

Să nu te-audă vecinul Petrică.

Nici tu și nici el nu credeți ce spuneți,

în spatele vorbei minciună ascundeți.

Nici plânsul nu-i plâns, n-ai voie să plângi.

Durerea din dreapta n-o spui mâinii stângi.

N-ai voie să slobozi un gând mai naiv,

Închide-l cu cheia și ține-1 captiv.

E carnea bolnavă de vorbele clare,

Minciuna, prostia, obscurul ne doare.

Un bocet și-o doină încep să se cânte,

E cântecul-plâns al aripei frânte.

Întrebi pe retrasul din munți, pe sihastru,

Ascuns printre stânci cu ochii la astru.

„Amână, îți spune, există o taină a orei

Când spartă va fi cutia Pandorei…”

 

București, 1967. Bourg-en-Bresse. 2000.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Google Plus
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Email
  • RSS

Comments

comments

Add Comment Register



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Post Navigation

Email
Pinterest